Țîfnă solemnă

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Gaullist sau doar inadecvat, președintele Emmanuel Macron are o competență pe care nu i-o poate nega nimeni – aceea de a-și provoca partenerii și de a crea noi linii de demarcație între ei.

După ce, în urmă cu cîteva săptămîni, a strivit brutal speranțele Macedoniei de Nord și ale Albaniei referitoare la aderarea la Uniunea Europeană, președintele Franței și-a îndreptat privirile către NATO, organizație pe care a diagnosticat-o ca fiind în „moarte cerebrală“.

Declarația, făcută într-un interviu acordat săptămînalului britanic The Economist, a provocat frisoane în Europa Centrală și de Est, regiunea de pe continent cea mai sensibilă la chestiuni legate de apărare. Esticii nu au și nici nu doresc variante la NATO și, așa cum sugerează președintele Franței, aplică un soi de gîndire magică atunci cînd vine vorba de apărare – pretind că nu văd atașamentul în scădere al Statelor Unite față de apărarea transatlantică. Desele ieșiri anti-NATO și împotriva aliaților europeni ale președintelui Trump sînt însă greu de ignorat și la ele se referă Macron atunci cînd folosește metafore brutale.

Se adaugă aici nemulțumirea franceză legată de atitudinea mai degrabă comercială decît strategică pe care o au americanii față de venerabila alianță care sărbătorește 70 de ani de la înființare în 2019. Altfel spus, atunci cînd Washington-ul insistă pe mărirea bugetelor de apărare ale aliaților nu vrea decît să vîndă și mai multe arme. NATO ca piață de desfacere.

Ce nu spune foarte clar dl Macron e că Franța ar dori un acces mai mare pe această piață. Și dacă nu îl poate avea, atunci soluția pare să fie crearea uneia noi. De aceea insistă pe crearea unui profil geopolitic mai bine conturat al Uniunii Europene. Sigur, dincolo de vînzarea de arme, premisele enunțate de locatarul de la Élysée sînt demne de luat în seamă: izolaționismul american (început în era Obama și continuat cu o stilistică diferită de Trump), ridicarea Chinei, resurgența rusească, slăbiciunea internă a UE ca rezultat al Brexit-ului. Toate acestea obligă Uniunea să își regîndească rolul și raportarea la amenințări prezente și viitoare.

Dl Macron pare hotărît să scoată continentul din amorțeală, să scuture clișeele și să forțeze o regîndire a proiectului european în sensul declarării autonomiei față de Statele Unite. Trăim într-o lume multipolară, spune președintele Macron și sugerează că, într-o astfel de lume, nu avem un Occident, ci mai multe. Interesele diverg, metodele sînt diferite, alocarea de resurse trebuie și ea schimbată.

Dintr-un punct de vedere, președintele Franței seamănă cu un participant la o petrecere plictisitoare la care nimeni nu îndrăznește să schimbe muzica. Și atunci propune, spre oroarea unora dintre cei de lîngă el, ca fiecare dintre cei prezenți să își asculte propriul playlist. Riscul declanșării unei cacofonii infinit mai deranjante nu e luat în calcul. Pentru Emmanuel Macron pare mai important ca invitații să țină minte numele celui care a propus primul soluția antiplictiseală.

Iar riscurile sînt acolo. Furia nord-macedonenilor după ce Franța i-a umilit blocîndu-le accesul în Uniunea Europeană, deși au făcut toate sacrificiile așteptate de la ei, încă fierbe la foc mărunt. Efectele ei se vor vedea, foarte probabil, la alegerile anticipate de anul viitor. Satisfacția Rusiei în fața prăbușirii consensului occidental nu e nici ea teribil de greu de observat. De altfel, Moscova se află de ceva vreme într-o ofensivă diplomtică prin Balcanii de Vest. Din punct de vedere geopolitic, Kremlinul primește numai vești bune în ultima vreme: prăbușirea Guvernului Sandu în Moldova, ambiguitatea noii administrații ucrainene sînt doar semnele recente. E greu de spus de ce Franța, în veșnicul ei proces de autoadmirație, refuză să vadă toate lucrurile astea. Sau, dacă le vede, de ce crede că le poate rezolva cu mici excese retorice.

În peisajul internațional, Franța rămîne totuși un jucător de putere medie, incapabil să ofere garanții de securitate sau de orice altă natură. Are deplina capacitate de a tulbura echilibrele unor structuri din care face parte, nu însă și greutatea necesară pentru a oferi alternative. „Armata europeană“ la care visează dl Macron e undeva la intersecția dintre fantezie și ridicol, iar no man’s land-ul în care au fost lăsați Balcanii de Vest nu reprezintă, indiferent din ce punct ai privi, un progres în direcția unei regiuni care să trăiască în pace și prosperitate.

De altfel, reacțiile externe, situate undeva între prudență și răceală, lămuresc cumva situația. Departe de a fi inspirațional sau revoluționar, preșe-dintele Franței e mai degrabă ignorat cu un soi de exasperare obosită. Energia nu ține loc de înțelegere sau adecvare.

Veșnicul și obositorul antiamericanism francez face ca soluția aleasă de Emmanuel Macron pentru a ieși din ceața geostrategică să fie aceea a țîfnei solemne. Cînd aburii retorici se vor fi împrăștiat, cioburile vor fi strînse de alții. Iar aceia vor fi, foarte probabil, est-europenii.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.