Suveranismul: o şansă sau o ameninţate pentru Europa?

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Peisajul mediatic francez s-a îmbogăţit vara aceasta cu o nouă publicaţie. Ea se numeşte Front Populaire, se prezintă ca o revistă, dar de fapt formatul A4 şi marele număr de pagini (160) îi conferă un statut de carte. Echipa din jurul filozofului Michel Onfray, iniţiatorul publicaţiei, a conceput-o foarte bine din punct de vedere „strategic”: cine o cumpără, mai ales că nu este tocmai ieftină (14,90 euro) o va păstra cu siguranţă în bibliotecă după lectură.

Front Populaire este de fapt o platformă reflexivă, dar şi politică în vederea unei mari schimbări, aş spune chiar radicale: presupunînd că Michel Onfray şi suveraniştii din jurul său îşi ating scopul în cursul acestui deceniu, Franţa ar urma fie să iasă din Uniunea Europeană, fie să declanşeze o radicală „schimbare la faţă” a Europei.

Scopul imediat al publicaţiei este acela de a hrăni dezbaterea politică în Franţa în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2022, de a depăşi tradiţionala linie de diviziune stînga – dreapta şi eventual de a găsi un candidat suveranist capabil să cîştige scrutinul şi să ajungă la Palatul Élysée.

Mărturisesc că după ce am citit revista din scoarţă în scoarţă am rămas cu un gust destul de amar în legătură cu ceea ce ar deveni Europa de Răsărit dacă în Apus mişcarea suveranistă în sensul dorit de Michel Onfray cîştigă teren şi dacă într-o bună zi vom asista la un Frexit după şocul provocat de Brexit. Analizele propuse de Front Populaire sînt, nimic de spus, pasionante, interesante, incitante, uneori neliniştitoare. Semnatarii articolelor, în jur de 20, fac parte din toate generaţiile şi vin din toate zonele politice: dreapta, stînga, extrema dreaptă, extrema stîngă, anarhişti, ecologişti etc. Unii sînt universitari şi cercetători, alţii sînt oameni politici nemulţumiţi de cum au evoluat partidele lor şi care au migrat spre alte formaţiuni. Toţi au în comun convingerea că Franţa trebuie să-şi recupereze suveranitatea pentru ca un anumit ideal francez să poată fi încă audibil în Europa şi pe planetă. Mai toţi consideră că Uniunea Europeană de astăzi este o structură aflată în serviciul ultraliberalismului şi al unui multiculturalism avînd ca obiectiv ştergerea tuturor identităţilor şi formarea unui fel de popor european consumerist şi docil. Unii dintre semnatarii articolelor trag semnale de alarmă în legătură cu o posibilă islamizare a Europei şi cu perspectiva sumbră ca peste două sau trei decenii populaţia din partea apuseană să fie în majoritatea ei una provenind din imigraţie. Demografa Michèle Tribalat, bazîndu-se pe statistici oficiale, arată că în 2018, în Franţa, 32% din nou-născuţi aveau cel puţin un părinte născut în străinătate, iar în regiunea pariziană, tot pentru acelaşi an, 51% din nou-născuţi aveau cel puţin un părinte provenind din imigraţie. Michèle Tribalat consideră că trebuie luată în serios şi teoria privind „marea înlocuire” de populaţie în Europa, mai precis teoria că treptat europenii de cultură greco-romană şi iudeo-creştină vor fi înlocuiţi cu o populaţie arabo-africană de tradiţie musulmană.

Filozoful Michel Onfray, autor a peste o sută de cărţi, personaj foarte mediatic care se declară libertar, ateu şi hedonist, consideră că vechile naţiuni europene se mai pot salva încă, dar numai dacă ies din „carcasa” Uniunii Europene. O altă Europă, a naţiunilor suverane, este posibilă, mai spune Michel Onfray, şi îndeamnă practic la o mişcare de eliberare de sub „opresiunea” Europei maastrichtiene (altfel spus, a Europei ultraliberale construite în virtutea Tratatului de la Maastricht). Personaje şi personalităţi precum Jean-Pierre Chevènement (republican, suveranist de stînga, fost ministru într-un guvern socialist) sau Philippe de Villiers (republican şi suveranist de dreapta) par să fie în acord cu Michel Onfray şi cu ideea că Franţa îşi poate prezerva identitatea şi îşi poate regăsi vocaţia universalistă numai dacă se retrage din „imperiul maastrichtian”. Printre argumentele aduse de ei se numără şi faptul că actuala Uniune Europeană ar fi una care serveşte în primul rînd interesele Germaniei. Iar economistul de stînga Jacques Sapir susţine că introducerea monedei unice euro în 1999 i-a cauzat Franţei „pierderi de 3.591 de miliarde”… 

Încă înainte de apariţia acestei reviste atipice, ea a fost copios criticată în special în mediile de informare de stînga, iar Michel Onfray a fost acuzat că alunecă spre extrema dreaptă. Michel Onfray le reproşează însă intelectualilor francezi că se lasă timoraţi de gîndirea politică corectă, că îşi pierd treptat spiritul critic şi că devin doar nişte „vasali” ai unor doctrine aşa-zis progresiste, impregnate de narcisism moral. Pe coperta revistei figurează, ca „slogan” mobilizator, o frază extrasă din scrierile poetului şi filozofului francez umanist Étienne de La Boétie (care a trăit în secolul al XVI-lea): „Hotărîţi-vă să nu mai serviţi pe nimeni şi veţi fi liberi”.

 Spuneam la începutul acestui articol că am rămas cu un gust amar după ce am citit cele 160 de pagini ale revistei căreia îi apreciez în primul rînd aportul la menţinerea în viaţă a spiritului critic şi a calităţii dezbaterii. Ceea ce m-a înspăimîntat însă a fost totala absenţă a celeilalte Europe. Mai precis, nimeni nu-şi pune o întrebare de genul „Ce se va întîmpla cu celelalte ţări ale Europei şi mai ales cu cele din Balcani şi din Răsărit dacă Franţa iese din Uniunea Europeană şi edificiul comunitar se prăbuşeşte?“. Sigur, Franţa, ca „mare democraţie”, în virtutea unei lungi tradiţii de libertate, se va putea „salva”. Dar noile democraţii din Est? Oare nu îşi vor pierde aceste ţări libertatea dacă se va prăbuşi Uniunea Europeană, singura structură care mai veghează (cu mijloace cît de cît eficiente de presiune) la respectarea statului de drept în micile şi recentele democraţii?

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.