Spre ce se îndreaptă Franţa?

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Un prim-ministru care declară că Franţa se află „în stare de urgenţă democratică“.

Un fost boxer care, pe un pod în inima Parisului, loveşte cu ură un poliţist. În numai cîteva ore, reţelele de socializare îl declară „erou“ şi în favoarea sa, în doar 48 de ore, se face o chetă şi sînt adunaţi peste o sută de mii de euro.

Un minister ale cărui porţi sînt sparte cu un vehicul de şantier, şi un înalt demnitar, purtător de cuvînt al guvernului, pe care gărzile sale de corp se grăbesc să-l evacueze şi să-l pună la adăpost.

Doi jurnalişti de la un foarte cunoscut canal de televiziune bătuţi măr de un grup de „veste galbene“ în oraşul Rouen. Un alt jurnalist agresat în oraşul Pau în timp ce transmitea în direct.

Ameninţări cu moartea sau cu diverse alte „repercusiuni“ trimise cîtorva zeci de deputaţi ai partidului de guvernămînt.

Primării din oraşe de provincie atacate de „insurgenţi“, lideri ai unor partide legale (de opoziţie) care refuză să condamne violenţele, sondaje care pun în lumină faptul că majoritatea francezilor sprijină mişcarea „vestelor galbene“ în ciuda dezlănţuirilor de violenţă din contextul manifestaţiilor.

O presă care s-a limitat timp de săptămîni în şir doar la prezentarea „obiectivă“ a faptelor, fără să-şi îndeplinească rolul pe care îl are, de apărătoare a democraţiei, şi fără să spună răspicat STOP! Semnalez totuşi o anumită „trezire“ din hipnoză: revista Le Point ieşea joi, 10 ianuarie, cu un titlu-avertisment pe copertă: „Dar cînd se vor opri toate acestea?“

Aş mai avea alte numeroase argumente, o listă extrem de lungă, în sprijinul afirmaţiei că, de două luni şi jumătate, Franţa parcă nu e Franţa. O spun, de altfel, şi numeroşi editorialişti străini: nu aceasta este Franţa cu care sîntem obişnuiţi.

În prezent, executivul de la Paris încearcă să iasă din criza „vestelor galbene“ printr-o mare dezbatere naţională. Sondajele arată însă că 70% din francezi nu cred în ea. S-ar putea să-şi schimbe însă opinia dacă vor continua episoadele insurecţionale, chiar „revoluţionare“, care au devenit un spectacol planetar de nouă săptămîni încoace.

Cacofonia ideologică a „vestelor galbene“ este atît de mare încît fenomenul rămîne în continuare un fel de OZN social. Altfel spus, un fenomen greu de definit, surprinzător prin amploarea şi prin persistenţa sa. Dar surprinzător şi prin naivitatea cu care se raportează la stat ca şi cum acesta ar fi o imensă vacă de muls, iar de o vreme n-ar mai vrea să-şi împartă cu suficientă generozitate laptele. Ideea că vaca s-ar putea să nu mai aibă lapte şi că statul-providenţă şi-a spus ultimul cuvînt nu le trece prin minte insurgenţilor. Se ştie însă că democraţia, prin însăşi natura ei, îşi favorizează inamicii cei mai violenţi. Democraţia franceză are în prezent un inamic interior redutabil, care, numeric vorbind, rămîne ultraminoritar, dar îşi amplifică în mod consternant mesajele prin noile „tehnologii“.

Mai mulţi istorici şi editorialişti au început să-i avertizeze pe francezi că „se joacă cu focul“. Deseori, spun aceşti experţi, insurecţiile reuşite nu sînt opera poporului, ci a gloatei. Acest ultim concept merită toată atenţia, pentru că într-o gloată dezlănţuită pot coopera, în momentele insurecţionale, toate tendinţele extremiste şi anarhiste, plus iluminaţi şi delincvenţi, asasini şi sinucigaşi, nebuni şi aventurieri, profitori de tot felul şi ideologi ai haosului. Editorialistul Franz-Olivier Giesbert aminteşte, în cel mai recent articol al său din Le Point, că Teroarea din 1793, în contextul Revoluţiei franceze, a fost „opera“ unui mic număr de „revoluţionari“, doar cîteva mii, în solda lui Robespierre.

Într-o carte intitulată Oroarea mediatică, filozoful şi eseistul Jean-François Kahn dă de înţeles că, la o adică, este preferabil ca opinia publică să aibă de-a face cu o „presă de partid“ decît cu un „partid al presei“. Or, există acest pericol în lumea globalizată, ca mediile de informare să se asocieze în mod malefic cu scopul unic de a furniza adrenalină cîtorva miliarde de consumatori de ştiri. Şi, în acest caz, misiunea de apărarea democraţiei şi rolul de contraputere se evaporă treptat.

Cînd democraţia franceză dă semne de îmbolnăvire, întreaga Europă are motive să se îngrijoreze. Cel puţin una dintre revendicările „vestelor galbene“ mi se pare, personal, extrem de periculoasă pentru întreaga Europă. Contestatarii cer de multe săptămîni adoptarea unui nou instrument decizional, pus sub semnul „democraţiei directe“, mai precis posibilitatea ca populaţia să poată convoca referendumuri. Mă întreb dacă nu se ascunde cumva aici scenariul unui Frexit. În ziua în care un milion de semnături vor putea declanşa în Franţa un referendum pe tema unei eventuale ieşiri a ţării din Uniunea Europeană, nimeni nu va putea garanta o victorie a pro-europenilor la un astfel de scrutin.

Caut, dar n-am găsit încă, în franceză, un echivalent al expresiei româneşti „a i se urî omului cu binele“. Sper totuşi ca francezii să refuze direcţia pe care le-o indică în prezent o ciudată gloată formată din extremişti şi din naivi. Franţa se află pe marginea unui vulcan, avertizează revista Le Point. Este momentul însă ca Franţa să evite o erupţie care ar putea distruge întregul edificiu european. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.