Dacă Partidul Democrat menţine relaţiile reci cu Internaţionala Socialistă şi se îndreaptă spre popularii europeni, un PSD autoritarist şi nereformat condus de Ion Iliescu va rămîne singura expresie legitimă a stîngii în România. Ceea ce ar fi tragic pentru o mulţime de oameni oneşti şi cu sentimente de stînga, care nu se regăsesc în figurile sinistre din fruntea PSD. […]

Lipsa de relevanţă a clivajului stînga-dreapta se vede şi la nivelul guvernării, în măsurile luate de Cabinetul, presupus de dreapta, condus de Tăriceanu. Pentru a recupera deficitul bugetar, a umblat la impozite în zona speculaţiilor – o idee care ar trebui să fie de stînga. Cele două mari măsuri cu care se poate lăuda acest guvern, cota unică şi recalcularea pensiilor, nu au conotaţii ideologice. Recalcularea pensiilor s-ar presupune că e de stînga, din moment ce principiul justiţiei sociale stă la baza sa. […] În logica stîngiştilor fanatici, cota unică este de dreapta şi nejustă pentru populaţia săracă. Ideea că ar trebui să îi ajuţi pe săraci prin scădere de impozite este pur şi simplu stupidă şi nu merită discutată. S-ar spune că Rusia, Slovacia, Estonia şi celelalte ţări foste comuniste, care au adoptat sau vor adopta această măsură, au luat-o brusc spre dreapta. Această explicaţie nu ţine. Aceste state au adoptat cota unică în primul rînd pentru că s-au dovedit incapabile să gestioneze sistemul de impozite în trepte, adică nu adunau banii pe care se presupunea că trebuie să îi adune. A cataloga această măsură ca fiind de dreapta presupune să nu vezi realitatea tranziţiei de dragul ideologiei eterne. […]

În ciuda meschinăriilor şi a pîrei colegiale, PD trebuie să rămînă la stînga. Altfel, PSD rămîne singur pe culoarul social-democrat şi nu mai există nici un interes să se reformeze. Doar printr-o presiune constantă, acest partid-mamut va trăi cu senzaţia că trebuie să se schimbe, atît pe sine, cît şi modul în care vede guvernarea României. Nu este de ocolit în viitor o alianţă între actualul PD şi aripa anti-Iliescu din PSD, care să pună bazele unui adevărat partid de stînga modern în România. Cu Băsescu la Cotroceni şi prin eliminarea reformistului închipuit Năstase, aceasta ar trebui să fie traiectoria logică. Cuplul Berceanu-Boc trebuie să renunţe la aerele de domnişoare jignite care se gîndesc să dea cu tifla Internaţionalei. Altfel, o întreagă generaţie de oameni de stînga vor trăi sub dictatura Iliescu-Cozmâncă, cei mai social-democraţi dintre români. Şi a fi de stînga va continua să reprezinte o ruşine în România, lucru pe care un suedez nu l-ar putea înţelege în ruptul capului. 

(apărut în Dilema veche, nr. 59, anul II, 4 martie 2005)