Simple note privind televizorul

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

● Antena 3 şi RTV sînt în război de multă vreme. Episodul acut generat de arestarea unuia dintre şantajiştii şefi ai Antenei 3 nu e decît o bătălie în acest război, care îmi pare încă departe de a se încheia. Pînă la un punct, confruntarea celor două posturi de televiziune este amuzantă. De la un punct încolo, devine interesantă. În final, este pur şi simplu dezgustătoare. Războiul dintre cele două armate mediatice este, de fapt, o competiţie a minciunii, a manipulării, a dispreţului faţă de public, a neruşinării. Cu osîrdie şi, mai grav, cu vocaţie, armata lui Ghiţă şi armata lui Voiculescu trag una în alta cu bombe urît mirositoare. Disputa lor urmează cu o asemenea exactitate suişurile şi coborîşurile raporturilor securistico-politico-financiare dintre cei doi stăpîni, încît nu te poate decît cuprinde rîsul cînd îi vezi, şi pe unii, şi pe alţii. Evident, şefii lor nu se reprezintă doar pe ei în acest război, ci adevărate subsisteme ale marelui şi larg îmbrăţişătorului sistem. De fapt, cei doi miliardari stăpîni de televiziuni sînt asemănători. Sînt, ca Janus, feţele aceleiaşi „instituţii“. Doar că unul e bătrîn şi priveşte spre trecut, iar celălalt e tînăr şi priveşte spre viitor. Ziceam, în altă parte, că se bat securiştii bătrîni cu securiştii tineri. Nici nu ştii cu cine să ţii – e, cumva, ca la acel bizar tur II al prezidenţialelor din 2000: Iliescu vs Vadim. Ce-o da Dumnezeu, cu credinţa că Dumnezeu alege mai bine decît noi cînd e vorba de o asemenea alegere imposibilă. Cum zic, partea amuzantă este seriozitatea şi aplicaţiunea cu care ostaşii de ambele fronturi îşi execută ordinele. Zel mult şi chiar urme vagi de talent, pe alocuri. Munţi de ignoranţă, tupeu nesfîrşit. Uneori – cu un plus pentru Antena 3 la acest aspect – vulgaritate. Tot la stadiul amuzant al poveştii: fiecare parte citează principii şi evocă deontologii cînd înjură viguros partea adversă. Tărăboiul devine interesant în momentul în care unii încep să spună adevăruri despre ceilalţi. Exerciţiul minciunii trece, ca oţelul înroşit prin apă rece, spre călire, prin mici băltoace de adevăr. Mai aflăm şi noi, cu acest prilej, despre contractele lui Ghiţă cu statul şi despre securismul abject al lui Dan Voiculescu. În alt plan, cineva îşi poate spune că interesant trebuie să fie şi finalul acestui război. Dacă va fi bine pentru noi toţi şi ne va ajuta Dumnezeu, cele două televiziuni se vor compromite atît de urît în această bălăcăreală, încît vor sfîrşi prin a se anihila reciproc. Dacă nu va fi bine, una dintre ele va cîştiga. Iar dacă va fi să fie chiar foarte rău, vor face pace şi îşi vor vedea în continuare fiecare de treaba ei, mîrîind şi pe viitor una la alta, dar în cadrul unui acord de coabitare.

● La PRO TV s-a încheiat ediţia din acest an a concursului Masterchef. Cea de anul trecut a fost mai reuşită. Anul acesta, concurenţii nu au fost deloc agreabili. Dacă anul trecut i-am putut simpatiza pe cîţiva dintre ei, anul acesta nu l-am putut simpatiza pe nici unul. Spre deosebire de anul trecut, emisiunea a fost mai lacrimogenă, mai aplecată spre relaţiile dintre concurenţi – care, nefiind oameni interesanţi, nu aveau cum să aibă între ei relaţii interesante – şi, de aceea, mai puţin credibilă. Sigur, tensiunea concursului îi domină pe concurenţi, iar relaţia lor cu cei trei chef-i este una de autoritate, ceea ce adaugă la tensiunea firească a competiţiei. Dar anul acesta, lucrurile au părut într-o mai mare măsură regizate, căutate anume şi lipsite de spontaneitate. Pe alocuri, emisiunea încerca să devină, dintr-un concurs de gătit, un fel de telenovelă. Nu a fost ediţie a show-ului la care să nu se plîngă – uneori plîngeau chiar mai multe concurente deodată, de aveai impresia că vezi un concurs pe platou la Bollywood, nu la Buftea. Apoi, cînd concurenţii mergeau în altă parte să comenteze, nu o dată am simţit limba de lemn a clişeelor prost scrise de alţii, spre a fi rostite de bieţii concurenţi. În plus, ca mare mîncăcios, vă spun că bucatele nu m-au impresionat anul acesta aşa cum m-au impresionat anul trecut. Evenimentul cel mai important din întregul sezon Masterchef 2012 a fost, pentru mine, faptul că o concurentă – dacă nu mă înşel, chiar cîştigătoarea concursului – a folosit la gătit, pentru una din probele finale, rubarba. Unul dintre chef-i (cred că Florin Dumitrescu) a remarcat că e prima oară cînd un concurent de la Masterchef foloseşte rubarba. Mie îmi place rubarba (cunoscută la noi şi sub denumirea de revent), sufăr că e atît de ignorată în bucătăriile noastre şi mă bucur că (şi) cu ea s-a putut cîştiga Masterchef.

● Am vrut să scriu şi eu cîte ceva despre catastrofalul interviu al mediocrităţii numită Mihai Gâdea cu imensa artistă Angela Gheorghiu. Unul dintre cele mai jenante momente de televiziune din ultimii 20 de ani! Dar am văzut că în diverse locuri, unde mai contează bunul-gust şi competenţa, flăcăul varanului a fost urecheat pentru isprava sa, aşa că nu mai adaug nimic.

● Am revăzut, pe TCM, Acolo unde se avîntă vulturii, clasicul film de război cu Richard Burton şi Clint Eastwood, din 1968. Imensă bucurie! Unul dintre filmele care mi-au plăcut cel mai mult în copilărie. De data asta, filmul mi-a stîrnit nu doar nostalgii, ci şi dorinţa de a vizita Bavaria, locul unde se petrece acţiunea filmului şi unde au fost filmate multe dintre secvenţe. Puseu turistic, aşadar, după ce am revăzut unul dintre filmele copilăriei mele. Ani mai tîrziu, cînd am aflat că titlul filmului (Where Eagles Dare) vine dintr-o replică shakespeariană, am fost iarăşi impresionat pentru că replica aceea, din Richard al III-lea, a devenit una din favoritele mele: „The world is grown so bad, that wrens make prey where eagles dare not perch“ – „S-a stricat într-atîta lumea, că unde nu ajung vulturii, pradă vrăbiuţele.“ Pentru „puritani“: ştiu că wren nu înseamnă vrăbiuţă, ci desemnează o altă pasăre mică şi timidă, dar cred că sună mai bine aşa, în traducere.

● Am văzut, pe Mezzo, spectacolul Parcul, de la Opera Bastille, în coregrafia lui Angelin Preljocaj, pe muzică de Mozart. O încîntare, pur şi simplu! Imediat după ce s-a terminat, m-am trezit inundat pur şi simplu de dorinţa de a-l vedea încă o dată, imediat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.