Zeci de mii de oameni protestează periodic la Budapesta împotriva guvernului condus de Viktor Orbán. Conform unui raport al OSCE, alegerile au fost corecte. Au existat însă carențe în timpul campaniei electorale, în primul rînd în ceea ce privește respectarea pluralismului: raportul vorbește despre partizanat și despre accesul limitat al Opoziției la emisiunile de dezbatere publică, precum și discursul xenofob promovat de Putere. Aceste carențe nu constituie o bază suficient de solidă pentru a contesta, legitim, rezultatele alegerilor cîștigate la scor de FIDESZ și de Viktor Orbán. Raportul ar trebui citit mai degrabă ca un semnal de alarmă despre starea libertăților. Situația e, într-adevăr, alarmantă. Pe de o parte, o intensificare a discursului xenofob, populist și antieuropean; pe de altă parte, o marginalizare a vocilor minoritare, a perspectivei critice. Pe de o parte, o polarizare puternică pe teme lipsite de obiect (s-a vorbit mult despre pericolul pe care îl constituie refugiații, deși Ungaria e doar țară de tranzit), pe de altă parte, intimidare și demonizare a opoziției de orice fel.

În ultimii ani, numeroase publicații, dar și posturi de radio și de televiziune au intrat sub controlul apropiaților lui Viktor Orbán, luînd o vizibilă orientare proguvernamentală, în vreme ce publicațiile de opoziție au dispărut aproape cu totul din peisajul media maghiar. Așa s-a întîmplat, de pildă, acum vreo doi ani, cu Népszabadság. Dificultățile financiare nu explică pe deplin închiderea gazetei. Există suspiciuni că publicația de opoziție a fost închisă la comandă politică. În ultimele săptămîni înainte să fie închis, în ziar apăruseră cîteva investigații contondente cu privire la posibile fapte de corupție ale unor membri ai guvernului. Chiar și modul brutal și cumva teatral în care s-a petrecut acest proces de suspendare – fără prea multe explicații, ziariștilor nu li s-a mai permis accesul în redacție – e un indiciu în acest sens. Și Magyar Nemzet, unul dintre ultimele ziare de opoziție din Ungaria, și-a încetat recent apariția, la 80 de ani de la înființare. Ziarul, deținut de un fost aliat al lui Viktor Orbán, se afla de mai multă vreme într-o situație economică disperată. Proprietarul companiei de presă a anunțat că va închide și postul Lánchíd Rádió. La fel ca în cazul Népszabadság, întreprinderea de presă nu era tocmai profitabilă. Tirajele în continuă scădere și încasările din publicitate insuficiente au diminuat veniturile redacției. Doar publicitatea la companii de stat mai putea garanta subzistența. Evident, cu prețul independenței editoriale. Odată cu ruptura dintre patronatul ziarului și FIDESZ, comenzile de stat au încetat. O cartografiere sumară a concentrării instituțiilor de media arată clar că, în Ungaria, Opoziția controlează doar o părticică infimă din presă. Nu e de mirare că și Reporteri Fără Frontiere a declasat Ungaria în clasamentul libertății presei.

Situația disperată a presei de opoziție se suprapune peste o criză (financiară, în primul rînd) a sectorului non-guvernamental. Odată cu intrarea în vigoare a pachetului de legi „Stop Soros!“ promis de Viktor Orbán în campania electorală se vor închide, probabil, numeroase asociații active. Pe de o parte, pentru că vor pierde 25% din finanțările oricum insuficiente; pe de altă parte, pentru că eventualii sponsori privați sînt intimidați de controale din partea autorităților.

În aceste condiții, mă întreb dacă decizia Fundației pentru o Societate Deschisă de a-și muta operațiunile de la Budapesta într-un alt oraș central-european e înțeleaptă. Faptul că, între timp, centrul de greutate e în alte zone de pe glob nu justifică retragerea din state europene unde democrația e amenințată. E încă un semn de descurajare pentru micile organizații care (mai) fac opoziție în Ungaria. Și o victorie nemeritată pentru Orbán.

E momentul să ne amintim de o faimoasă butadă a lui Thomas Jefferson. Baza sistemului nostru politic e reprezentată de opinia publică. Principala noastră misiune e să protejăm dreptul la libera exprimare. Dacă ar fi să decid ce e preferabil între un stat fără libertate de exprimare și libertate de exprimare fără stat, n-aș ezita să prefer a doua opțiune, spunea Thomas Jefferson, la 1786. Think about it, Viktor Orbán!