Ziua mondială a libertății presei nu e, anul acesta, un prilej de sărbătoare. Dimpotrivă: e un moment sumbru care obligă la o reflecție serioasă despre viitorul democrației. Ce s-a întîmplat de-am ajuns în această situație? Și, mai ales, ce avem de făcut?

 Raportul despre libertatea presei, prezentat anual de organizația Reporteri Fără Frontiere, ne arată o imagine cît se poate de îngrijorătoare. Libertatea presei nu a fost niciodată mai amenințată ca acum. Mai mult de două treimi dintre țările analizate au cunoscut o agravare a situației față de ultimul an. În 72 din cele 180 de țări analizate, situația e considerată dificilă sau foarte gravă. Implicit e nesocotit și dreptul cetățenilor de a se informa corect.

 Presa e considerată „liberă“ doar în 50 de state, în America de Nord, Europa, Australia și în sudul Africii. În topul ţărilor în care presa este considerată liberă se află statele scandinave (Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca). Pe ultimele locuri în clasament se află Sudanul, Vietnam, China, Eritreea, Coreea de Nord. Printre statele unde presa e cea mai amenințată se numără Egipt și Bahrein (considerate „închisori pentru jurnaliști“), Turkmenistan („una din cele mai crunte dictaturi ale lumii“), Siria (o țară „criminală“ cu jurnaliștii), Iran (un stat în care jurnaliștii sînt încarcerați „cu zecile“ și condamnați la ani grei de pușcărie ori la pedepse fizice, cu biciul).

 Raportul vorbește despre o degradare generală a climatului în care lucrează jurnaliștii. Printre amenințările menționate de RFF: atacurile politicienilor la adresa companiilor de media, știrile false, triumful unor oameni politici autoritari, precum Donald Trump în SUA sau Recep Tayyip Erdogan în Turcia. Dacă, în ultimii ani, observatorii comentau schimbările mai mici sau mai mari din acest clasament, astăzi se poate spune că ele au devenit irelevante. Desigur, statele occidentale sînt în conti-nuare în top, dar, una peste alta, o ducem tot mai rău. Și nici o țară nu este ferită de riscul populismului ori de derapaje. De fapt, raportul RFF de anul acesta spune că starea democrației, în general, s-a degradat. Fenomenul cu adevărat îngrijorător nu e situația precară din statele care se află în partea inferioară a clasamentului, ci banalizarea acestor amenințări, contaminarea unor state considerate democratice, stabile și libere: „Obsesia supravegherii și nerespectarea confidențialității surselor contribuie la descalificarea unor state considerate, pînă nu demult, repectuoase cu libertatea presei“ (a se vedea evoluția din SUA, Marea Britanie, Chile, Noua Zeelandă).

 Au regresat state precum Polonia (54), care „sugrumă financiar“ presa independentă de opoziție, și Ungaria (71) lui Viktor Orbán. În Turcia, zeci de jurnaliști sînt în închisoare sau amenințați cu procese pentru defăimare sau chiar pentru trădare. Cazul lui Deniz Yücel a devenit emblematic, însă nu e nici pe departe singular.

 Franța a urcat șase poziții, de pe locul 45 pe locul 39. E, de fapt, o revenire, după atentatul din 2015 căruia i-au căzut victime redactorii de la Charlie Hebdo. Însă raportul remarcă și aici climatul de neîncredere din partea unor politicieni în presă și în libertatea presei, în general, precum și atacurile verbale la adresa unor companii de media. Să ne amintim, candidata Frontului Național nu a ratat nici o ocazie să vorbească, la televiziunile totuși libere din Franța, despre „presa mincinoasă“. La fel ca Donald Trump, și ea a atacat verbal presa de investigație și jurnalismul critic. Raportul denunță și cenzura economică (cazul Grupului Vivendi), precum și condițiile contractuale ale jurnaliștilor (cazul iTélé) ca factori destabilizatori în această țară considerată, pînă nu demult, un model.

 România a urcat trei poziții în clasament, plasîndu-se pe locul 46. Sîntem, ca să spunem așa, într-o vecinătate onorantă și, oricum, în zona cea mai „fericită“ a acestui top. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece: RFF atrage atenția că presa din România are probleme grave. Printre acestea, politicile editoriale subordonate intereselor de afaceri ale patronilor, corupția, precum și infiltrarea redacțiilor cu delegați ai serviciilor secrete.

Foto: Jon S, Flickr