Sacrificii pentru o nouă Românie

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Întrebaţi despre posibilele căi de ieşire din impasul politic şi social pe care îl traversează România de azi, mai mulţi lideri de opinie au pronunţat cuvîntul „sacrificiu“. Bineînţeles, nu în legătură cu noi măsuri de austeritate. Ideea era ca partidul de guvernămînt să accepte aruncarea peste bord a unui lider important – şi cele mai multe voci îl vizau pe premierul Boc. Sînt destui gata să parieze că o demisie a Guvernului îi va potoli pe cei din stradă, oferindu-le satisfacţia unei victorii, dacă nu „totale“ (se cere în primul rînd demisia preşedintelui), atunci măcar substanţiale.

În plus, aceasta ar permite noului guvern să se concentreze în linişte pe provocările momentului: scăderea ratingurilor mai multor economii din zona euro, cu consecinţe directe şi asupra României, deschiderea unor discuţii sincere între forţele politice privind participarea noastră la Pactul fiscal, chestiunea introducerii în legislaţie a „regulilor de aur“ şi, probabil, o abordare mai realistă legată de aderarea la zona euro, în condiţiile în care 2015 pare mai curînd o ţintă fantezistă. În condiţiile contestării puternice din stradă şi a deteriorării climatului politic, cu o opoziţie interesată acum mai degrabă să se urce pe creasta valului protestatar, asemenea obiective nu pot fi nici măcar puse în discuţie. Darămite să se ajungă la o platformă comună! Este greu de imaginat că actualul guvern va mai putea deschide un dialog cu forţele politice şi cu societatea.

Deocamdată, problema este că principalul partid de guvernămînt încearcă să traverseze situaţia cu pierderi minime. Reuniunea de luni a conducerii PDL a arătat un partid mai curînd osificat. Desemnarea a trei lideri care să poarte un dialog cu societatea (Emil Boc pentru zona politică, Ioan Oltean pentru cea sindicală şi Teodor Baconschi pentru cea civică) doar pare să contrazică afirmaţia. În realitate, liderii PDL nu au de gînd să pună în discuţie vreuna dintre revendicările majore ale celor din stradă.

Demisia preşedintelui nici nu e de conceput. Înlocuirea actualului guvern este refuzată. La fel, organizarea de alegeri anticipate. Nu se ia în calcul nici măcar o revenire la desfăşurarea separată a alegerilor locale şi parlamentare, cea mai uşor de realizat din punct de vedere tehnic şi cu cele mai mici costuri politice. Şi atunci, care ar fi baza dialogului? Se pare că numai manifestanţii ar trebui să cedeze, de dragul stabilităţii ţării.

Să presupunem, însă, că premierul Boc va fi sacrificat, în cele din urmă – idee care circulă, totuşi, în partidul de guvernămînt. Va reuşi această mişcare să pună lucrurile în ordine?

În primul rînd, „trofeul“ ar putea fi considerat de către protestatari ca fiind unul prea mic. „Ţinta“ lor este, totuşi, preşedintele, care plăteşte acum factura unei asumări personale a actelor guvernării, în afara prevederilor constituţionale care fac, totuşi, din şeful statului, mai degrabă un mediator. Pe de altă parte, obţinerea „trofeului celui mare“, adică demisia preşedintelui, ar mina terenul celor ce îl vor urma la Palatul Cotroceni. Ei îşi vor aminti mereu de experienţa predecesorului, ceea ce ar putea fi bine pînă la un punct – îi vor putea evita greşelile. Dar sămînţa instabilităţii va încolţi în societatea românească.

Poarte ar fi mai bine ca liderii politici, împreună cu elitele economice, intelectualii publici şi organizaţiile societăţii civile să pună bazele unei mari înţelegeri naţionale, structurate pe cîteva principii simple: preşedintele să rămînă doar un mediator, şi nu un jucător, nici o lege de importanţă naţională să nu mai fie introdusă în Parlament înainte de o dezbatere publică profundă, Guvernul să nu-şi poată asuma răspunderea pe legi de importanţă majoră, în afara unor cazuri excepţionale, dar bine definite, majorităţile parlamentare să fie întotdeauna transparente şi nu realizate prin „racolări“ şi înfiinţări de partide artificiale. În plus, trebuie pus pe baze reale controlul civil asupra serviciilor secrete – ceea ce se petrece acum este o glumă proastă şi oricez derapaje sînt posibile. „Dosariada“ şi şantajul politic exercitat pe sub masă trebuie drastic limitate (eradicarea lor ar fi practic imposibilă).

Calendarul şi legile electorale să nu se poată schimba în afara unor acorduri putere-opoziţie. Toate cheltuielile publice să fie exercitate în mod transparent şi sub controlul direct al cetăţenilor. Finanţarea partidelor trebuie limitată prin legi clare şi transparentizată.

În paralel, România are nevoie de un pact social, prin care contribuabilii să ştie exact ce servicii poate oferi statul, în materie de educaţie, sănătate, protecţie socială. Şi ar mai fi ceva: poate că a venit vremea unei dezbateri adevărate despre forma de guvernămînt şi despre raporturile dintre puterile statului.

Ceea ce nu s-a putut realiza în deceniile trecute, într-o ţară de-abia ieşită din tumultul schimbărilor momentului 1989 şi intrată în cursa cu obstacole a „integrării euroatlantice“, s-ar putea realiza acum, cu o Românie parte a NATO şi a Uniunii Europene.

Ne putem întreba, desigur, care ar fi locul unui preşedinte precum Traian Băsescu într-o asemenea nouă arhitectură politică şi socială. Aceasta chiar că este problema domniei sale!  

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.