Rostirea lui Meryl Streep şi Twitter-ul lui Donald Trump

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Rostirea lui Meryl Streep şi Twitter ul lui Donald Trump jpeg

Meryl Streep a susținut candidatura lui Hillary Clinton la președinția Statelor Unite cu pasiune și implicare publică. Ba chiar a rostit un discurs înflăcărat (cam jenant, totuși, prin caracterul său apăsat propagandist) la Convenția din iulie 2016, în care Partidul Democrat a desemnat-o pe fosta Primă Doamnă drept candidat la președinție. Apoi, după ce Donald Trump a cîștigat, Meryl Streep nu și-a ascuns supărarea. Așadar, toată lumea aștepta ca Meryl Streep să zică ceva împotriva lui Donald Trump la gala Golden Globe de anul acesta, unde marea actriță a primit un premiu pentru contribuția ei la arta filmului. Și Meryl Streep a zis.

Dintre cele şase minute ale discursului de mulțumire, Streep a vorbit cam cinci minute despre Donald Trump. Nu i-a rostit numele, dar nu-i nici un dubiu că la el s-a referit. Deși criticile la adresa comportamentului lui Donald Trump au fost mai multe, vizînd xenofobia, agresivitatea față de presă și grosolăniile sale, pasajul din discursul marii actrițe care a făcut imediat „headline“ în presa americană a fost: „…Anul acesta am putut vedea o interpretare care m-a împietrit. Mi a rănit inima. Nu pentru că era bună, -căci nu este nimic bun în legătură cu ea. Dar a fost eficientă și și-a atins obiectivul. Această interpretare a făcut publicul ei să rîdă și să-și arate colții. A fost acel moment cînd persoana care cerea să preia cea mai respectată funcție din această țară a imitat un jurnalist handicapat. Adică a maimuțărit pe cineva mai slab, lipsit de privilegii și de putere, incapabil să riposteze. Acel moment mi-a rupt inima și nu-mi iese din minte pentru că nu a fost într-un film. S-a petrecut în realitate. Și acest instinct de a umili, cînd este arătat de o persoana publică, de o persoană care are putere, se prelinge încet în viața fiecăruia pentru că e similar unei permisiuni pentru alții să facă la fel. Lipsa de respect cheamă lipsă de respect, violența incită la violență. Și cînd cei puternici își folosesc puterea pentru a-i abuza pe alții, noi toți pierdem.“ Meryl Streep se referea la un episod din campania electorală americană, în care Trump a parodiat în fața susținătorilor săi un jurnalist handicapat, accentuîndu-i, grotesc, handicapul. Trump a negat mereu că ar fi făcut așa ceva. A spus mereu că el doar a ridiculizat atitudinea reporterului respectiv, care renega acum un articol pe care îl scrisese în 2001 doar pentru a-l pune pe Trump într-o poziție incomodă. De altfel, imediat după discursul lui Meryl Streep, președintele Trump a reacționat pe Twitter: „Meryl Streep, una dintre cele mai supraestimate actrițe de la Hollywood, nu mă cunoaște, dar m-a atacat aseară pe scena premiilor Golden Globe. Ea este o slugă a lui Hillary, care a pierdut rău de tot. Pentru a suta oară: nu am ironizat defectul fizic al cuiva (n-aș face-o niciodată), ci l-am ironizat pe jurnalist pentru felul în care se înjosește schimbînd o poveste pe care el însuși a scris-o cu 16 ani în urmă, doar ca să mă pună pe mine într-o lumină proastă. Încă un caz de presă lipsită de onestitate.“

Sigur că Donald Trump este ridicol cînd o numește pe Meryl -Streep „supraestimată“ – Streep este o actriță de geniu, și Trump însuși era de acord cu acest lucru acum doi ani, cînd a spus într-un interviu că ea este actrița lui preferată, numind-o „excepțională“. Dar nu despre răzgîndirile lui Donald Trump vreau eu să vorbesc aici. Adversarii lui Trump au dreptate să-i ridiculizeze obiceiul de a nega ce a zis. În polemică, de partea lui Trump, au intrat – legitim, cred eu – și adversarii Hollywood-ului. În discursul ei, Meryl Streep s-a erijat într-un fel de reprezentant al acestei comunități de artiști și nu trebuie uitată, totuși, ipocrizia lor proverbială. Acești „Hollywood people“, care sînt oripilați de gardurile care fac unele granițe din lumea asta nebună mai sigure și își înconjoară proprietățile cu niște garduri pînă la cer, sînt alarmați de încălzirea globală și merg cu avioanele private la cumpărături și la golf, mor de dragul libertății și îi simpatizează pe alde Castro și Chávez, condamnă vehement implicarea banilor în politică (în general, ei sînt de partea săracilor) și patronează, contra unor onorarii interesante, balurile la care se strîng zecile de milioane de dolari pentru cîte o candidatură, sînt șocați că Trump nu respectă femeile, vorbind golănește într-o înregistrare audio, și sînt solidari cu fugarul Polanski, care a respectat o fată de 13 ani pînă a sodomizat-o, după ce a atras-o în casa lui Jack Nicholson și a îmbătat-o. Trump e o bestie machistă, Polanski e un artist ce trebuie ferit de barbaria justiției americane care, culmea conservatorismului, condamnă penal vio-lul asupra minorelor. Nu există, de fapt, morală în lumea lor: există doar un mofturos „ne place vs nu ne place“. Ce ne place e bun, moral sau, oricum, scuzabil, ce nu ne place este imoral și rău. Nici despre comunismul lor de caviar, consecință directă a multiplei lor măsuri morale, nu vreau să vorbesc acum. După cum nu cred că mai e ceva de adăugat în privința calității umane a lui Donald Trump.

Însă, de data asta, mi se pare că polemica iscată de Meryl Streep cu președintele Trump este mai mult decît un nou episod al nesfîrșitului duel de vorbe grele dintre Hollywood-ul „anything goes“ și America gotică, conservatoare. Nu este o dispută între progresiștii de California și conservatorii de Midwest. Este o dispută între discursul viu, rostit și respirat, pe de o parte, și mesajul categoric, scurt, casant, de Twitter, pe de altă parte. Este o dispută între două feluri de a fi în public, între două stiluri de a te raporta la ceilalți. O dispută între două feluri de a vedea lumea.

În fond, și actorul, și politicianul vor același lucru: să convingă lumea. Actorul o face pentru glorie. Politicianul o face pentru putere. Adesea, gloria se convertește în putere, iar puterea glorifică.

Meryl Streep l-a șarjat pe Trump vorbind de pe o scenă. Direct, emoționant, convingător, autentic. Sigur, este o mare actriță și ea poate transmite, cu ușurință, orice fel de sentimente publicului ei. De data asta, a vorbit cu un amestec de neliniște dureroasă și de hotărîre. Privirea, gesticulația, inflexiunile vocii – toate aceste elemente actoricești fac, de fapt, forța unui discurs rostit. Streep a ridicat sala în picioare (nu i-a fost greu, toți de acolo erau admiratorii ei – la fel ridică și Trump în picioare o sală de rednecks din Alabama, ca să fim onești) și a trimis vorbele, cu tot cu încărcătura lor emoțională, direct în inimi.

Cum ziceam, replica a venit pe Twitter. Și s-a dus direct în viscere. Pentru că nu a fost rostită, ci tastată. Donald Trump ne-a obișnuit deja cu Twitter-ul. Acest instrument de comunicare, a cărui concizie de pat procustian implică o bună doză de radicalism, exclude nuanța și cere rapiditate, este perfect adecvat stilului de leader-ship al lui Trump. De remarcat este că întreaga Americă pare a fi pe aceeași lungime de undă cu președintele Trump în această privință, fiind o țară pregătită pentru a fi condusă pe Twitter și nu neapărat „pe viu“. Twitter-ul a fost de departe cea mai folosită unealtă de social media în ziua alegerilor americane (50 de milioane de accesări). La fel de adevărat este și că Twitter-ul a fost și singurul mijloc cît de cît eficient prin care Donald Trump s-a putut opune presei americane care, în cvasi-unanimitatea ei, i-a fost ostilă.

Sătui fiind de politicieni, americanii par a se fi săturat de vorbăria lor fără rost. Au nevoie de mesaje scurte, concise, clare. Nu vreau să spun că vremea vorbelor și a discursurilor a trecut, căci asta se va întîmpla abia la sfîrșitul lumii, or, nu sîntem acolo, încă. Vreau doar să spun că vremea discursurilor politice, de tribună, a discursurilor politice așa cum le știm noi, a cam trecut pentru o bună parte dintre americani. Vorbele rămîn ale Hollywood-ului, locul în care se fac cele mai bune filme din lume. La Washington, tocmai se instalează domnia Twitter-ului. America va comunica cu americanii, dar și cu tot restul lumii, prin Twitter-ul lui Donald Trump. Isn’t that funny? 

P.S. Discuție în redacția noastră. Cineva întreabă: de ce Twitter-ul are un asemenea succes în America și nu a prins în România? I se răspunde: pentru că românii sînt grafomani…

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.