Preşedintele, raus!

Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Preşedintele, raus! jpeg

Sîntem martorii (dez)ultrainformați ai unei vîrste ciudate a tînărului nostru stat. Tentația multora este aceea de a echivala cumva vîrstele statului român cu etapele prin care trece orice viață de om. Nu știu cît e de legitim, dar este, în orice caz, sugestiv. Am spune că statul român atinge în aceste vremuri pubertatea, cu tot alaiul bizarelor tulburări de comportament și sensibilitate asociate. Ca orice tînăr, și statul nostru trece prin dezorientarea impetuoasă a acelei siguranțe de sine „știu eu mai bine“ cînd, de fapt, nu știi mai nimic. Contradicțiile și agitațiunea oricărui puber ar avea echivalentul în zbaterea care a cuprins lumea românească în ultimii doi-trei ani. Statul român este la fel de stabil și de lucid pe cît este un puber, în concluzie. Dar această analogie, repet, legitimă sau nu, se cam oprește aici. Instituțiile statului nu pot fi explicate tot timpul în acest mod. Într-un stat intervine mereu și dinamica intereselor politice de moment ale celor care, cu mai mult sau mai puțin talent, joacă pe această scenă.

În plus, mai există și ceea ce Max Weber explica undeva: un soi de concurență pentru putere între instituții. Meritul lui Weber este acela că dă acestei competiții un aer de normalitate și are dreptate. Priviți spre alte state cu mult mai mature decît noi – peste tot există lupta interinstituțională pentru putere, pentru întîietatea în decizie, pentru acoperirea unei arii cît mai largi de autoritate. În termeni general-constituționali, aceasta este dinamica firească a raportului dintre cele trei puteri ale statului. Orice aranjament politic ar exista la un moment sau altul în stat, puterea legiuitoare va clama supremația în dauna celorlalte două, puterea judecătorească va pretinde să fie decidentul definitiv și irevocabil în toate privințele și puterea executivă va încerca să se impună drept guvernare suverană cu politicile ei și numai ale ei. Idealul pe care îl știm încă din școală este că aceste puteri trebuie să fie separate (adică să nu decidă una în locul celeilalte) și egale (adică nici una să nu fie, de fapt, supremă). Dar această separare și această egalitate nu înseamnă împietrire. Separarea și egalitatea puterilor instituționalizate sînt mereu în mișcare, ca un fel de ținte vii spre care mergem zi de zi. Complexitatea raporturilor crește și mai mult dacă adăugăm și un alt imperativ: acela al conlucrării în numele eficienței și coerenței. Cum vor conlucra deținătorii de putere care trebuie să fie și separați, și egali, care nutresc natural sentimente concurențiale și care, în cele din urmă, se ocupă de același lucru, adică de bunul mers al statului? Foarte greu. Ei bine, acest „foarte greu“ este exact ceea ce vedem acum că ni se întîmplă…

Am simțit nevoia acestei introduceri pentru a fi mai clară perspectiva din care scriu despre una dintre cele mai riscante evoluții instituționale la care asistăm: slăbirea puterii prezidențiale. Nu sînt naiv, așa că îmi dau seama de ce actuala majoritate parlamentară elimină președintele din deciziile de numire a celor mai înalți magistrați ai țării. Văzînd că nu au mai cîștigat prezidențialele din anul 2000 încoace, pesedeii s-au gîndit că e mai bine să extragă miza de putere din funcția la care nu mai ajung și să extindă autoritatea puterilor pe care, în mod obișnuit, le obțin prin alegeri. Tot mai puțin la președintele republicii, tot mai mult la Parlament și Guvern – aceasta este tendința. Logica grupării și regrupării electorale în cele două tururi de scrutin la orice alegeri prezidențiale ne arată că turul decisiv al prezidențialelor se desfășoară întotdeauna între un candidat PSD și un candidat anti-PSD, iar suma antipesediștilor o depășește mereu pe cea a pesediștilor. La parlamentare, însă, PSD este mereu în față, pentru că antipesediștii se risipesc între patru-cinci partide. Prin urmare, emascularea puterii prezidențiale, care va merge mai departe, căci ar fi o prostie să credem că pesedeii se vor opri la ceea ce au realizat deja, are un temei strict politic-conjunctural și nicidecum unul principial, o viziune anume în legătură cu structura instituțională a unui stat care vrea să se democratizeze tot mai mult.

Dacă admitem că așa stau lucrurile, întrebarea firească este cine și cum poate apăra funcția prezidențială. Răspunsul imediat este că președintele însuși trebuie să își apere funcția. Sînt convins că o va face prin mijloacele legale de care dispune, că va apela la Curtea Constituțională de cîte ori va fi cazul, că va încerca demersuri în Parlament, că, la nevoie, se va adresa public pentru sprijin. Însă, dincolo de asta, cred că nu doar președintele trebuie să fie cel care să atragă atenția că soluția unei republici parlamentare este cu totul nepotrivită României. Știu că un asemenea proiect s-a vînturat mult în societate, mai ales în ultimii ani ai celui de-al doilea mandat al dlui Băsescu. Tot o logică scurtă, mioapă, viscerală îi ghida și pe cei care doreau parlamentarism atunci, ca și pe cei de acum. Las la o parte că, în mare, sînt cam aceiași. Pur și simplu îi enerva persoana/stilul președintelui Băsescu și se gîndeau că cel mai bine e „să i-o tragă“ luînd din puterile funcției. Dezbaterea despre natura republicii noastre m-a pasionat mereu și am urmărit atent, de a lungul anilor, argumentele puse pe masă. Niciodată nu am putut vedea o analiză serioasă a acestui subiect, decontextualizată politic, dar legată de specificul nostru național, cu referiri la standardele democratice ale Occidentului actual și la exigențele statului de drept de astăzi.

Nu spun că legea noastră fundamentală e perfectă în această privință. Dimpotrivă. Tocmai ambiguitățile ei sînt exact speculate de cei care vor un președinte ornamental.

În ceea ce mă privește, am spus-o cu alte ocazii, sînt un adept al sistemului republican american. Ar trebui să fie mulți ca mine, pentru că văd, mai ales în retorica susținătorilor tezei „statului paralel“, dese referiri la America atunci cînd vine vorba despre comisiile de anchetă parlamentară, de pildă. Sînt, deduc, destui susținători ai modului american de organizare statală. Păi, atunci, model american să fie! Un parlament cu toate puterile Congresului american nu poate exista, însă, fără un președinte cu toate puterile președintelui american. Nu poți să transplantezi un oscior dintr-un leu într-o găină; nu poți fi „ca americanii“ în privința procedurilor unei comisii de anchetă parlamentară, dar „ca românii“ în toate celelalte privințe. În plus, argumentul cel mai solid pentru un președinte puternic în sistemul nostru este exact argumentul celor mai sus numiți cînd vor un Parlament atotputernic: cel al votului popular. Știe toată lumea: președintele României este cel mai votat politician al țării. Nu-l poți transforma într-un fel notar al deciziilor celorlalte puteri. Propun să fim îngrijorați în fața acestei operațiuni „Președintele, raus!“. Dacă, firește, mai avem ceva resurse de îngrijorare după ce ne îngrijorăm de atîtea altele…

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.