Pinochet. Cîteva mituri

Publicat în Dilema Veche nr. 152 din 22 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Moartea lui Augusto Pinochet, departe de a calma spiritele în legătură cu dictatura sa militară, proiectează dezbaterea într-un spaţiu extrajudiciar şi extrapolitic. Moartea lui Augusto Pinochet sau, mai exact, viaţa lui Augusto Pinochet ridică spiritului modern, dedicat democraţiei şi statului de drept, o mare problemă. O stînjeneală - care e încă şi mai evidentă în Estul Europei, acolo unde comunismul a devastat, neoprit, cam trei generaţii - pune stăpînire pe noi cînd vorbim astăzi despre acest om care a stopat comunismul în Chile, dar a făcut-o cu o brutalitate imposibil de scuzat. Pinochet nu poate fi un erou al luptei împotriva comunismului, din simplul motiv că eroi sînt doar cei care s-au opus ciumei roşii din interiorul convingerilor democratice. În 1970, Salvador Allende s-a clasat primul la alegerile prezidenţiale din Chile în fruntea unei coaliţii de stînga, în care intrau socialişti, comunişti, radicali ai egalitarismului, dar şi elemente creştin-democrate disidente. Allende a cîştigat votul popular cu o diferenţă de sub 2%, dar nu a reuşit să facă peste 50%. Conform Constituţiei chiliene de atunci, în cazul în care nici un candidat nu întrunea majoritatea la urne, Parlamentul alegea între primii doi clasaţi. De regulă, Parlamentul chilian a votat mereu pentru cel care a strîns voturi mai multe în scurtinul direct, şi nici în 1970 nu a făcut altfel. Democraţia în Chile arăta bine: preşedintele în exerciţiu al statului, Jorge Alessandri, pe care Allende l-a devansat în votul popular şi apoi l-a înfrînt şi în votul parlamentar, ajunsese la rîndul său preşedinte în 1958, învingîndu-l exact la fel (vot popular nemajoritar urmat de vot parlamentar) chiar pe Allende. În 3 noiembrie 1970, Salvador Allende devine oficial preşedinte al Republicii Chile. Premiera e mondială: Allende e primul marxist care ajunge preşedinte prin alegeri libere, într-o democraţie. Ajuns în fruntea statului, Salvador Allende nu se dezminte - trece imediat la naţionalizarea băncilor şi a minelor de cupru, a sistemului de sănătate şi la preluarea sub administrare guvernamentală a întregului sistem de educaţie. El crede sincer că redistribuirea egalitară a veniturilor din economie rezolvă toate problemele, aşa cum l-a învăţat marxismul. O campanie de masive exproprieri se cheamă "reformă agrară" (toate proprietăţile mai întinse de 6 ha sînt luate de stat imediat). Allende decide creşteri salariale nesăbuite şi asumă eradicarea completă a sărăciei din Chile sub semnul egalităţii socialiste. Din punct de vedere politic, regimul Allende este roşu fără nuanţă. În primii doi ani de regim, se stabilesc legături diplomatice cu Cuba, China şi RDG, iar doctrina oficială a statului se cheamă "calea chiliană spre socialism". De la finele lui 1972, economia nu mai merge. Falimentul e indubitabil în 1973, cînd inflaţia ajunge la 510%. Economiile de tot felul (gaze, electricitate, apă) aruncă opinia publică în haos şi deznădejde. În 1973, deşi coaliţia care îl propulsase pe Allende în funcţia supremă realizează în alegerile parlamentare un scor neaşteptat de bun pentru dezastrul economic care se simţea tot mai acut (46%), elementele creştin-democrate trec de partea opoziţiei de dreapta care preia, astfel, majoritatea în cele două camere ale Parlamentului. De acum încolo, dezastrul economic chilian este dublat de o perpetuă criză politică, legislativul şi executivul fiind, practic, în imposibilitatea de a mai lucra împreună. De la începutul lui 1973, Allende pierde încrederea armatei şi a forţelor de poliţie, generalii numiţi de el în fruntea armatei se retrag neputincioşi, la scurt timp după numiri, şi zvonurile despre o iminentă lovitură de stat se înteţesc. În această situaţie, Camera Deputaţilor, dominată de opoziţia de dreapta, cheamă oficial armata să restabilească ordinea de drept, constatînd că Guvernul nu poate controla haosul şi căderea economică. Allende răspunde cu decizia sa de a convoca un plebiscit pentru a tranşa disputa dintre cabinetul său şi Parlament, dar nu mai apucă să îl organizeze. Pe 11 septembrie 1973, Allende este înlăturat de la putere şi se sinucide, după ce s-a adresat poporului prin radio, din sediul palatului prezidenţial unde era asediat, într-o cuvîntare demnă de romanele, dar mai ales de publicistica lui Gabriel García Márquez (sinuciderea sa nu este subiect de controversă - cel puţin 6 martori l-au văzut pe Allende împuşcîndu-se singur cu faimosul AK-47 primit în dar de la prietenul său, Fidel Castro). Pinochet a venit la putere călare pe tancuri şi în fruntea armatei. Pinochet a condus lovitura de stat din funcţia de Comandant Suprem al Armatei, pe care chiar Allende i-a acordat-o în 1972, la doar o zi după ce Parlamentul, dominat de forţele de dreapta, ceruse printr-o rezoluţie îndepărtarea lui Pinochet din funcţia de şef al Marelui Stat Major, în care tot Allende îl numise, pentru grave încălcări ale Constituţiei. Am zăbovit atît de mult asupra istoriei, pentru a încerca să demonstrez că două prejudecăţi pe baza cărora Pinochet este astăzi judecat sînt false. Primul, că Chile era un stat prosper şi democratic sub Allende şi că intervenţia militară a fost complet regizată din afară, contrar sentimentelor poporului chilian. În realitate democraţia chiliană fusese deja distrusă, cel puţin funcţional, de şocul măsurilor marxiste ale lui Salvador Allende, care, oricum, era la data loviturii de stat un om politic terminat. Camera Deputaţilor ceruse îndepărtarea sa din funcţie încă din august 1972, iar Senatul, fără să meargă atît de departe, a cerut justiţiei să îl ancheteze pentru grave fapte de corupţie, de abuz de putere şi pentru multe, foarte multe acte neconstituţionale. De altfel, memoriile militarilor din junta lui Allende converg într-o privinţă: au fost uimiţi să constate cît de uşor de înlăturat a fost Allende şi cum, practic, nici o unitate a armatei nu l-a apărat. Situaţie perfect similară cu cea a lui Ceauşescu în decembrie 1989. Al doilea "mit" care sper să cadă este că Pinochet a fost un "conservator", un om de dreapta. Nici vorbă. Aşa cum am arătat, creştin-democraţii şi aliaţii lor de dreapta din Parlamentul chilian au cerut îndepărtarea lui din vîrful armatei acolo unde chiar marxistul Allende l-a numit. În plus, măsurile tiranice ale lui Pinochet au lovit şi dreapta politică. Creştin-democraţii chilieni au înţeles rapid că junta lui Pinochet înseamnă dictatură pură, au fost mereu în opoziţie, iar liderul lor, fostul preşedinte chilian Eduardo Frei Montalva, a murit în 1982 în circumstanţe foarte dubioase. La fel, Biserica Catolică chiliană, care s-a trezit repede după bucuria de a fi văzut un regim marxist înlăturat şi, sub conducerea bravului cardinal Henriquez, a fost un critic constant al regimului Pinochet.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.