Pierderi colaterale

Publicat în Dilema Veche nr. 128 din 6 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Retragerea din Irak "În programul internaţional Ťsînge contra petrol», România şi-a făcut datoria şi va continua să şi-o facă şi de acum înainte. Cei care îşi smulg părul din cap că o discuţie privind calendarul retragerii trupelor noastre din Irak ne va aduce oprobriul americanilor, sînt egali în demagogie cu cei care susţin că simpla noastră prezenţă acolo ne va face primii parteneri ai SUA. Scopul primordial al intervenţiei militare în Irak, asigurarea accesului la rezervele de petrol, fără ca banii să ajungă în mîinile unui dictator crud şi megaloman, a fost atins. România a acţionat ca un partener de încredere şi merită să i se mulţumească pentru ceea ce a făcut, după puterile ei. Pacificarea Irakului este un proces care necesită în continuare eforturi. De aici şi pînă la a interzice orice discuţie pe tema retragerii trupelor româneşti din teatrul de operaţiuni este o cale lungă. Din raţiuni care au legătură mai degrabă cu Ťfuga de răspundere» decît cu geostrategia, guvernanţii de la Bucureşti au făcut tabu din dezbaterile privind durata prezenţei în Irak. Papagalii şi cocorii îşi scot ochii pentru toate prostiile, dar nimeni n-a avut minima decenţă să întrebe: ŤCît timp îi mai ţinem pe băieţii ăia acolo?» Dacă s-ar fi vorbit despre un asemenea subiect, declaraţia lui Tăriceanu n-ar mai fi picat ca trăsnetul din cer senin. Acţiunea politică a liberalilor dovedeşte încă o dată măiestria cu care politicienii români sînt capabili să transforme în derizoriul bătăliei interne orice temă, oricît de importantă ar fi, pe plan intern sau internaţional. După ce a uimit pe toată lumea prin capacitatea sa de încasator, Tăriceanu a prins gustul revanşei şi vrea să conducă ostilităţile cu Traian Băsescu, de pe cai mari. Ca premier, ar fi fost normal să se consulte cu preşedintele, să discute în CSAT. Ca lider al celui mai important partid de opoziţie, faţă de Băsescu şi PD, Tăriceanu a lansat declaraţia-bombă mizînd pe cîştiguri substanţiale de popularitate. Este o temă de interes, majoritatea populaţiei pronunţîndu-se în favoarea retragerii trupelor. Argumentele sînt simple: nu mai pierdem oameni şi nu mai cheltuim bani. Liberalii se gîndesc că, oricum ar ieşi, nu au decît de profitat. Dacă preşedintele i-ar fi desfiinţat, ar fi zis: ŤUitaţi, noi am vrut, dar şeful statului nu e de acord». Dacă Traian Băsescu ar fi răspuns mai diplomatic, liberalii nu ar fi avut decît să spună că, iată, ce dreptate au avut." (Ion I. Ioniţă, Adevărul, 30 iunie 2006) "Iată-ne, aşadar, cu un cartof fierbinte în mînă: declaraţia premierului privind retragerea militarilor români din Irak. După cum era de aşteptat, ea a declanşat o adevărată furtună politică cu deznodămînt imprevizibil. (...) Cîteva lucruri ştim totuşi: în Afganistan şi în Irak au murit în acţiune, pe parcursul ultimilor trei ani, cinci militari. Este acesta un număr destul de impresionant pentru a abandona intempestiv un angajament strategic al ţării? Opinia publică (nu grupul restrîns al mînuitorilor de talk-show-uri) ar trebui să decidă în cunoştinţă de cauză. Pînă acum, opinia publică a avut alte preocupări. Ceea ce ne surprinde însă este faptul că anunţul premierului a fost făcut în pripă, într-un cadru oarecum privat, la conferinţa de presă a PNL, şi nu la nivelul cel mai înalt de decizie, după consultarea factorilor politici îndrituiţi - preşedinte, aliaţii strategici ai României, preşedinţii Camerelor parlamentului, liderii partidelor parlamentare, precum şi toţi experţii relevanţi. Nici măcar ministrul de Externe nu a fost informat. Acesta tocmai declarase recent că, spre deosebire de Italia, România nici nu se gîndeşte să se retragă din Irak! La reacţia cancelariilor occidentale nu s-a gîndit nimeni, deşi ea este esenţială pentru prestigiul ţării noastre. Există indicii suficiente că la Washington şi la Londra anunţul a fost întîmpinat cu consternare. Dar chiar şi celelalte capitale europene, care s-au opus intervenţiei SUA în Irak, vor privi cu neîncredere România de acum înainte. Cum altfel să priveşti o ţară care-şi abandonează angajamentele strategice fără dezbatere publică internă şi fără consultarea aliaţilor? Ce fel de aliat este această ţară? Precis însă există o mare capitală unde iniţiativa retragerii trupelor româneşti din Irak a fost primită cu satisfacţie: Moscova. Slăbirea coaliţiei conduse de Statele Unite întăreşte mîna Rusiei şi-i permite să-şi facă mai uşor jocurile pe piaţa petrolului. Nu trebuie să uităm nici o clipă că miza invaziei americane în Irak a fost securitatea energetică a lumii occidentale, lume în care România se pregăteşte în sfîrşit să intre la 1 ianuarie 2007. Or, interesul Rusiei este ca Occidentul să fie cît mai puternic dependent de energia pe care o furnizează ea însăşi, iar politica activă dusă de România la Marea Neagră o deranjează. Un atac la adresa celui care promovează o nouă politică externă în zona Mării Negre şi a Balcanilor nu poate fi deci decît pe placul Rusiei. Ca să nu mai spunem că orice decizie care slăbeşte coaliţia condusă de SUA în Irak este privită favorabil de teroriştii islamişti de pretutindeni. Fără îndoială, premierul nu a dorit să facă nici jocul islamiştilor, nici pe cel al ruşilor, dar, atacîndu-l pe Traian Băsescu, le-a făcut şi unora, şi altora un cadou nesperat. (...) Lansînd pe piaţă tema retragerii din Irak, premierul a pus în mişcare o dezbatere cu potenţial populist maxim, din care ar dori să iasă ca apărător al militarilor români (deşi aceştia nu au cerut să vină acasă) şi să-l proiecteze pe Traian Băsescu în postura de lider războinic fără scrupule." (Rodica Culcer, Evenimentul zilei, 30 iunie 2006) Moţiunea PSD "Din pricina pornirii sale contra tuturor politicienilor, presa nu pare să fi observat erorile strategice şi tactice specifice PSD. N-am găsit nicăieri o analiză serioasă a cauzelor care au împins PSD la depunerea unei moţiuni de cenzură - o mişcare zadarnică şi aproape suicidară, de vreme ce n-a obţinut nici măcar voturile tuturor parlamentarilor proprii. Bănui că, într-un elan pe care un anglofon l-ar numi wishful thinking - adică de confuzie între speranţe şi realitate - liderii PSD vor fi pus cap la cap atacurile preşedintelui şi dilemele conservatorilor, sperînd în taină la susţinerea PD şi a PC pentru moţiune. Rezultatul acestei inutile manevre a fost doar acela de a-i oferi prim-ministrului ocazia - mai rară decît s-ar cuveni - de a argumenta consistent că actualul Guvern e pe cale să-şi împlinească principalul angajament de la instalare, acela al aderării României la UE la 1 ianuarie 2007. PSD a comis astfel o eroare strategică şi mai multe de ordin tactic, deplasînd atenţia publică de la meschina hărţuială din coaliţie, din care PSD mai poate ciupi cîte ceva, la problemele mari, unde PSD pierde din greu. (...) Eroarea majoră - care nu ştiu să fi fost observată de presă - aparţine cu certitudine preşedintelui PSD. Dl Geoană a spus textual, ba chiar a repetat, că Guvernul Tăriceanu Ťa intrat în istorie». Aşa e. Încă de la 1848, odată cu Ťprimăvara naţiunilor», generaţii succesive de politicieni şi de intelectuali români s-au devotat proiectului de integrare a României în familia democraţiilor europene, un proiect care a devenit substanţa însăşi a istoriei noastre naţionale. Guvernul I.C. Brătianu avea şi el cusururile lui, dar a intrat în istoria acestui mare proiect naţional măcar în 1877, cînd a proclamat independenţa; Guvernul celuilalt Brătianu, Ionel I.C., a intrat la rîndu-i în istorie, deşi nu era perfect, atunci cînd a reuşit să înfăptuiască Marea Unire şi a adus-o în pragul validării ei internaţionale. Un sumbru hiatus - fascism, război, cu corolarul funest al integrării (internării) noastre în lagărul socialist - a amînat procesul, dar nu l-a putut anula, astfel încît guvernarea CDR, cu toate defectele ei, proprii sau moştenite, a intrat în istoria aceluiaşi mare ideal al românilor pentru că l-a făcut să reînvie şi a deschis calea efectivei noastre integrări europene şi euro-atlantice. Acum, în ciuda oricăror critici punctuale, Guvernul Tăriceanu, care a transformat data de 1 ianuarie 2007 din posibilitate în realitate durabilă, ducînd la împlinirea celui mai important proiect al naţiunii din ultimele două secole - proiectul european - intră şi el în istorie. Da, ştiu, dl Geoană nu e liberal, e doar englezit cu fandoseală ciocoiască. El a vrut să spună, cum a învăţat dincolo de Ocean, că actualul Guvern is history, adică aparţine deja trecutului, dar - gura păcătosului adevăr grăieşte - a spus ce-a spus: că Guvernul Tăriceanu a intrat în istorie. Dimpotrivă, partidul dlui Geoană is history, aparţine trecutului, dar nu va intra în istorie - decît poate pentru imensa energie cheltuită ca să împiedice sau măcar să pervertească împlinirea aspiraţiilor europene ale românilor. Dl Geoană poate n-o ştie, dar subconştientul său tocmai a aflat-o." (Zoe Petre, Ziua, 30 iunie 2006)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.