O pledoarie lipsită de like-uri

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Iconofobie jpeg

„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri. Eu cred însă că lumea se apropie de ele – și, cu precădere, de cel dintîi, doar derivat din al doilea, dar, altfel, mult mai bogat semantic și mai subtil decît „arhetipul” său lexical – stereotipic, adică, pe șleau spus, copleșită de prejudecăți. Fatalismul e rău, pentru că, îndemnînd la convingerea „predeterminismului” destinului uman, invită la resemnare, la inacțiune și, implicit, la sucombare istorică, la haos. Prin urmare, trebuie să ne ferim de asemenea moduri periculoase de gîndire, să le evităm vitejește, arborînd mereu o fizionomie optimistă în fața necunoscutului vieții, o încredere neabătută în frumusețea viitorului nostru pe pămînt. Nu neg faptul că, în logica unei dinamici existențiale corecte, pe intervalul prezentului, această viziune devine utilă. Te „mobilizează”, te „pozitivează”, cum observă frecvent oratorii motivaționali, permițîndu-ți să fii activ. Or, să recunoaștem, ce ar fi istoria fără „activismul” constant al celor care o populează? Pe de altă parte, am tentația să merg ceva mai departe cu proiecția așa-zicînd „temporală” a fatalismului. Vreau să-l văd nu numai din unghiul a ceea ce este acum și aici, ci și din perspectiva a ceea ce se va întîmpla mîine, acolo. Am scris cu altă ocazie despre diferența dintre individul optimist și individul pesimist. Nu intenționez să mă repet. Concluzia acelei analize rămîne totuși inevitabilă și în discuția de față: orice raționament simplu, elaborat asupra respectivelor „stări” omenești, te duce rapid la revelația că, dacă optimistul pare mai adecvat în mecanismul actualității, pesimistul e singurul care are dreptate pe termen lung (da, toate lucrurile sînt perisabile, deteriorabile, demne de o profundă compasiune și, da, în cauzalitatea unei astfel de argumentații, inevitabil, într-o bună zi, totul va dispărea, se va prăbuși lamentabil).

Nu foarte diferit, ideologic vorbind, se arată a fi fatalismul. „Fataliștii” cred în preeminența sorții, dar, să notăm, preeminența unei sorți mai curînd „date” decît „prestabilite”, adică „impuse”. Unde se află diferența? În nuanță: o „soartă dată” nu exclude libertatea insului de a alege. „Soarta” în cauză constituie un scenariu cu mai multe finaluri posibile, dependente de opțiunile diverse ale omului. Individul este „pus”, desigur, într-un cadru general de traiectorie existențială (nu-și alege de pildă, singur etnia, momentul istoric în care va trăi, părinții, ereditatea, orînduirea socială etc., ci se naște cu ele, adaptîndu-se apoi lor), însă deține capacitatea de a-și modela, după bunul plac, anumite trasee ale propriului destin (profesia, mariajul, felul de a fi, maniera de interacțiune cu ceilalți, educația ș.a.m.d.). În contrapartidă, „o soartă prestabilită, impusă” ar fi fost o realitate absurdă, în interiorul căreia însuși actul viețuirii ar fi devenit aberant, prin lipsa lui de orizont (nu, fatalismul autentic nu propovăduiește așa ceva). Totodată, să admitem și asta, fataliștii dezvoltă, în contextul mentalitarului lor predeterminist, un soi de resemnare dinaintea viitorului, care, în interpretarea multora, viciază dinamica prezentului, dezvăluindu-i pe exponenții ei (ai resemnării așadar) apatici, transistorici (în afara timpului, dincolo de universul cotidian), inerți, fără reacție, inactivi, cum spuneam deja ceva mai devreme. Vin totuși și întreb imediat: te „exsanguinează” istoric, în mod real, fatalismul – repet și acest amănunt – genuin (deci nu cel trucat, mimat, practicat de circumstanță)? Te „teleportează” el, cu adevărat, într-un neant „ontologic”, unde aștepți, tîmp, dezlănțuirea inexorabilei „fatalități”? Îți „taie”, din start, „aripile”, neacordîndu-ți nici o șansă să te bucuri de plăcerile mărunte ale existenței? Dimpotrivă, voi răspunde tot eu. Fatalismul (autentic) te face, paradoxal, mult mai eficient în dinamica istoriei și, ca atare, mult mai activ.

E foarte clar, bănuiesc, faptul că, știind ab initio caracterul ultimativ trist al fiecărui destin uman și asumîndu-ți-l astfel încă din etapele prezumtiv „fericite” ale vieții tale, poți învăța, în postură de „fatalist”, să apreciezi clipele (efemere) de bucurie ce ți s-au oferit, amplificîndu-le cu destoinicia hedonistului experimentat și devenind, în consecință, mai „activ” și mai plin de „vitalitate” decît optimistul adesea plictisit de rutina viețuirii diurne. În egală măsură, așa-numita „resemnare” fatalistă, departe de a fi semnul unei „retrageri” din istorie, poate fi, invers, prilejul unei remarcabile „înaintări”. Cînd știi că nu ai nimic de pierdut – așa cum știu, invariabil, toți fataliștii – îți vei permite luxul de a fi curajos, strălucit și (chiar) liber. Calități care nu se găsesc – veți fi, sper, de acord cu mine – în ADN-ul oricărui muritor.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.