Noile graniţe ale transparenţei

Publicat în Dilema Veche nr. 89 din 29 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Miercurea trecută a fost ziua internaţională a dreptului de a fi informat. O aniversare ce poate părea ciudată, stabilită de oengişti şi activişti din toată lumea ca să se poată da în stambă. De fapt, este o tendinţă generală. 43 de ţări au adoptat legi ale transparenţei, doar în ultimul deceniu, cele mai multe după model american. Transparenţa este privită ca un instrument de responsabilizare a statului, unii au numit asta trecerea de la democraţia electorală la democraţia participativă. Unde este România? Am adoptat legile necesare. Au existat de atunci monitorizări mai degrabă pesimiste, voci nemulţumite, dar, comparat cu punctul de plecare, progresele sînt evidente. Am participat anul trecut la o monitorizare a felului în care se aplică legile accesului la informaţii, în 16 ţări din Europa, Caucaz, Africa şi America Latină. Am aplicat pentru România metodologia comună de evaluare. Cum raportul final nu este încă public, mă abţin de la comentarii pe larg. Pot însă să dezvălui cel mai mare şoc avut cînd am văzut rezultatele preliminare: ţări abia democratizate, ca România şi Bulgaria, au înregistrat rezultate mai bune decît Spania şi Franţa (la întrebări similare adresate de voluntari, instituţiile româneşti au răspuns în mai mare măsură, mai repede şi mai complet decît cele franceze). Încă mai dezbatem în cadrul echipei de monitorizare care sînt cauzele acestui rezultat ce dă peste cap multe aşteptări. Personal, cred că este vorba despre presiunea publică şi publicitatea din jurul acestei idei, în democraţiile recente. În ţările mai aşezate, pe de o parte, instituţiile funcţionează, încît contactul cu cetăţeanul se reduce la minim şi, pe de altă parte, fără presiune publică recentă, legile se învechesc şi se instalează anchilozarea birocratică. Imaginea administraţiei româneşti este în general negativă. Dar nu toţi oficalii sînt la fel. În timpul cercetării de care vorbeam, dar şi în timpul documentării unui ghid de bune practici în aplicarea legii accesului (ghid scris împreună cu Emanuel Răuţă), am întîlnit un judecător la Curtea Supremă convins că tribunalele nu trebuie să aplice aşa bazaconie de lege, am întîlnit un secretar general de prefectură uimit că există aşa o lege. Dar am întîlnit şi un vicepreşedinte de tribunal care a răspuns impecabil la toate întrebările-test, am întîlnit un şef de departament într-o primărie de sector ce îşi făcuse un sistem informatic prin care urmărea fiecare cerere, am întîlnit un tînăr funcţionar într-o primărie de provincie tare supărat că alţi colegi nu îi dau informaţiile cerute de diverse persoane şi care mă ruga să vorbesc eu cu primarul şi să îl conving că munca sa este importantă. Însă legea lasă pe afară spaţii mari unde sînt implicaţi banii publici. În dezbaterea publică se adună tot mai multe cazuri care cer extinderea transparenţei. Politicienii s-au certat pentru autostrada Bechtel, dar cearta a plutit în aer, contractul este secret. De unde putem şti dacă este o afacere bună? Nu putem, ne certăm pe idee. Contractul de privatizare a Petrom este şi el secret şi preşedintele Băsescu încă mai analizează posibilitatea de a-l face public. Din nou, dezbaterea publică este aprinsă, dar de fapt nu ştim ce posibilităţi de a interveni şi-a păstrat statul sau dacă afacerea a meritat să fie făcută. Jurnalul naţional a relatat că Apa Nova a încheiat un contract de concesiune a unui serviciu public, dar cele mai importante puncte ale contractului sînt confidenţiale, sub ameninţarea unor despăgubiri de 10 milioane de euro. Practic, Apa Nova ne gestionează apa, dar funcţionează de parcă ar avea de-a face cu rachete nucleare: totul este secret. Cotidianul relata, în urmă cu două săptămîni, o dispută ridicolă între Ministerul Mediului şi Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Garda de Mediu a cerut AVAS clauzele de investiţii de mediu din anumite contracte de privatizare. Presată de raportul de ţară care se apropie, Garda dorea să se asigure că investiţiile de mediu angajate sînt şi puse în practică. Doar că respectivele contracte sînt secrete, chiar şi pentru Garda de Mediu. Care ar trebui să dea amenzi. Pentru a da amenzi, ar trebui să ştie la ce s-au angajat investitorii. Ca într-un film cu Stan şi Bran. Urmăm din nou direcţia mondială. Transparency International a propus guvernelor implementarea unui Pact de Integritate, care să transparentizeze privatizările, achiziţiile publice şi toate domeniile care vizează fondurile publice. Deocamdată, într-o mulţime de domenii, obsesia secretului se menţine. Deşi problema medicamentelor este acută şi statul cheltuie sume tot mai mari de bani, contractul-cadru făcut de Ministerul Sănătăţii cu furnizorii cuprinde din oficiu o clauză de confidenţialitate prin care firmele pot bloca automat orice furnizare de informaţii. În principiu, o firmă care are afaceri cu statul ar trebui să lucreze la fel de transparent ca şi instituţiile. Dacă nu vrea, nu o obligă nimeni să facă afacerea. Singurele secretizări acceptabile cuprind proprietatea intelectuală. Dar nu cred că furnizorii de medicamente sînt şi cei care păstrează secretele fabricării. Pur şi simplu, este mai uşor să faci afaceri în întuneric, cînd clientul tău, statul, este uşor de fraierit.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.