Nevoia de nuanţe

Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"În halul în care ne aflăm acum, nu avem timp de nuanţe." Cine credeţi că este autorul acestei fraze? Probabil că vă vin în minte nume care înfioară hîrtia, personaje istorice renumite pentru radicalism, partizani ai guvernării în forţă, practicanţi ai pumnului în masă, copii ai cine ştie cărei revoluţii. Nici vobă. Fraza îi aparţine dlui Gabriel Liiceanu şi poate fi găsită în faimoasa scrisoare publică adresată dnei Mona Muscă. De obicei, îl ascult pe dl Liiceanu cu religiozitate. Mă număr printre admiratorii săi cei mai devotaţi. De data asta însă, m-am speriat. Nu doar pentru că eu, un spectator al filozofiei, cred că un filozof care părăseşte nuanţa se părăseşte pe sine, ci pentru că ducerea acestui gînd la ultimele sale consecinţe - lucru pe care, poate din cauza comoţiei, cred că dl Liiceanu nu l-a făcut - generează o ordine morală absurdă, cu care nu pot fi de acord. Întîi, o scurtă observaţie despre nuanţe, mai precis despre ce înseamnă nuanţele în judecarea unei relaţii pe care cineva a avut-o cu Securitatea şi cu fostul regim. Nuanţele nu înseamnă nici mai mult nici mai puţin decît circumstanţele în care cineva a ajuns să lucreze cu/pentru fosta putere comunistă, ca şi comportamentul său ulterior. Pînă şi în procesele penale, judecătorul este obligat să ţină cont de circumstanţele în care s-a săvîrşit infracţiunea, dar şi de comportamentul făptuitorului, înainte, în timpul şi după comiterea faptei. Aşa sînt regulile statului de drept. În dreptul penal, circumstanţele sînt de două feluri: atenuante şi agravante. Rostul lor este tocmai acela de a calibra cît mai precis sancţiunea, de a-l supune pe infractor tratamentului penal cel mai just cu putinţă, proporţional cu fapta pe care a comis-o, în concreteţea ei. Cred cu tărie că nici o judecată, nici măcar cea morală şi, cu atît mai mult, cea pe care o facem noi azi, nu este corectă, dacă nu ia în considerare circumstanţele. Acestea sînt, de fapt, nuanţele. Dacă vom judeca fără nuanţe, numai după ceea ce ne spun dosarele Securităţii şi, mai ales, numai după prezenţa sau absenţa unor probe certe: angajament, nume de cod, informări cu nume de cod etc., fără nici o altă nuanţă, vom ajunge la concluzii aberante. Tocmai lipsa de nuanţe duce la un rezultat pe care îl refuz: vinovaţii sînt Alexandru Paleologu şi Ştefan Augustin Doinaş, iar victimele Securităţii sînt Adrian Păunescu şi C.V. Tudor. Aşa scrie la dosare. Fără nuanţe. Fapte nude. Dnii Paleologu şi Doinaş au angajamente semnate, au informări date sub nume de cod. Dnii Tudor şi Păunescu nu au aşa ceva, dimpotrivă, ei ne aruncă zilnic în cap cu tone de dosare de urmărire. Şi chiar cred că nu au angajamente, pentru că genul lor de relaţie cu PCR depăşise faza delaţiunii oculte, era un amor viguros, pe faţă, în toată regula. În faţa acestei concluzii, ţip după nuanţe căci numai nuanţele mă pot duce spre adevărul moral al acelei lumi. În cazurile mai sus citate, trebuie să ies din dosarele Securităţii, din "fapte" şi să nuanţez puternic, tocmai pentru a obţine imaginea morală clară. Înţeleg însă pe deplin exasperarea celor care s-au săturat de nuanţe în România de azi. Nuanţarea perpetuă duce la diluare. Din cauza infinitelor nuanţe nu s-a făcut, la vremea ei, lustraţia, din cauza nuanţelor nu mai sînt vinovaţi de dictatura ceauşistă decît vreo 30 de morţi, din cauza nuanţelor nu mai discernem personajele dramei. Într-un peisaj al nuanţelor nu mai există figuri conturate, personaje, obiecte, acţiuni, ci spectre, naturi imprecise, pete de umbră şi culoare. În spaţiul lipsit de rigoare al nuanţei poţi, cu oarece talent retoric, să disculpi orice. Vei găsi un firicel de bine în orice monstru, vreun fior de umanitate va fi trecut prin orice suflet ticăloşit, o undă de demnitate o fi străbătut, rece, orice coloană vertebrală flexibilă ca trestia, iar după identificarea acelei unice secunde în biografia de decenii a ticălosului, e numai o chestie de retorică să-l cureţi complet, să schimbi perspectiva, să aşezi totul cu susul în jos. Necesară altfel, nuanţa poate fi periculoasă atunci cînd, în loc să regleze imaginea şi să rafineze cadrul, îl deformează, îl alterează, îl recreează. Nuanţa bine speculată retoric îi poate face scăpaţi pe adevăraţii vinovaţi, sînt de acord. Şi acest lucru se întîmplă în România de 16 de ani. Trăim sub abuzul nuanţei. Din acest punct de vedere, repet, exasperarea în faţa nuanţării infinite este de înţeles. Dar colaborarea cu Securitatea, o culpă uriaşă pentru care răspunderea trebuie să existe în orice condiţii, trebuie privită cu nuanţe tocmai pentru a evita răspunsuri moralmente aberante, precum cele citate de mine mai sus. Elaborarea judecăţii corecte în spectrul nuanţei cere, desigur, timp. Unii simt că nu îl mai avem, că trăim într-o urgenţă. Se tem, cred eu, de faptul că timpul la români are cu totul alt rost - aici, timpul curge mereu spre uitare şi nu spre dumirire. Dar, marasmul moral al României nu s-a declanşat ieri şi nici nu s-a precipitat în ultima vreme. De 16 ani orbecăim pe drumuri etice vagi, printre fiinţe care se recompun periodic ca într-un fel de lego sinistru, băltim într-un fel de echivoc fără speranţă. Societatea românească nu se află într-un pericol mai mare acum decît se afla acum doi sau trei ani (ba atunci mi se părea a fi într-un pericol mult mai mare) sau acum cinci ani sau acum zece ani. Deschiderea arhivelor Securităţii pare că a produs un puseu de tensiune arterială în corpul cetăţii (deşi, tare mă tem că, în afara unei subţiri categorii sociale care e activă din punct de vedere civic, nimeni nu priveşte cu intensitate problema) şi ni se pare că trăim vremuri măreţe, că a sunat ceasul irepetabil al unei mari împliniri. Nu e chiar aşa. De va fi venit vreodată, ceasul acela a trecut de mult. Oprirea abuzului de nuanţe nu se poate realiza prin eradicarea nuanţelor. Ele există şi lucrează acolo, în fapte, în împrejurări, în oameni, chiar dacă, prin ucaz, decidem să nu le mai vedem. În fond, nu e în chestie dacă avem sau nu nevoie de nuanţe. Avem tot timpul. Problema este aceea de a gestiona nuanţele cu onestitate şi răspundere, de a nu face albul negru şi negrul alb printr-o succesivă operaţiune de nuanţare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.