Doi senatori PSD vor să modifice legea cu privire la asociaţii şi fundaţii. Printre altele, asociaţiile şi fundaţiile vor trebui să publice, o dată la şase luni, o declaraţie referitoare la venituri şi cheltuieli. Atenţiune: nu e vorba doar de organizaţiile care au căpătat statut de „interes public“, nici doar de cele finanţate din bani publici, ci de toate asociaţiile şi fundaţiile. Ne îndreptăm spre un stat care intimidează, ba chiar descurajează sectorul ONG, spre o ţară care-şi elimină, prin exces de birocraţie şi prin pretenții absurde, societatea civilă. Şi asta – culmea tupeului! – în numele transparenţei! În condițiile în care numeroase instituții publice sînt acuzate de lipsa transparenței, cei doi senatori vor să ceară mai multă transparență din partea organizațiilor neguvernamentale, adică tocmai din partea celor care intervin acolo unde statul eșuează. Despre subfinanţarea cronică a organizațiilor neguvernamentale care intervin exact în domeniile unde statul o face foarte prost, ori despre subreprezentarea societății civile active la deciziile politice importante nici nu mai pomenesc aici.

Esențial e să privim inițiativa legislativă în contextul în care apare: de un an, doi, constat o degradare a discursului public despre societatea civilă. Oameni din coaliția de guvernămînt, precum și comentatori apropiați Puterii, sugerează tot felul de legături obscure între diverse ONG-uri și interese „străine“ sau „contrare interesului național“, ori le impută „manipulări“. Acest discurs ostil societății civile nu e excepțional: el a apărut și prin vecini. Și Parlamentul maghiar a adoptat, astă-vară, o lege care întărește controlul statului asupra sectorului neguvernamental. Noile prevederi legale vizează în special organizațiile care primesc finanțări externe. Dacă fondurile de care beneficiază sînt superioare sumei de 24.000 de euro/an, organizațiile respective sînt obligate să publice o listă cu principalii susținători, precum și un raport de activitate, și, pe deasupra, să se prezinte, public, drept „organizație susținută din finanțări străine“. Sancțiunile în caz de încălcare a acestor prevederi pot merge pînă la dizolvarea respectivelor organizații. Consiliul Europei a criticat aspru noua lege, dar fără efect. Și în Ungaria, legea apare pe fondul tot mai numeroaselor acuzații venite dinspre reprezentanți ai FIDESZ cum că organizații sprijinite de miliardarul George Soros ar sabota acțiunea guvernului.

În Polonia, șefa guvernului conservator PiS, Beata Szydlo, a anunțat crearea unui Centru național de dezvoltare a societății civile. Sub pretextul necesității unei dezvoltări coordonate, sistematice, a sectorului nonprofit, guvernul vrea de fapt să controleze modul în care fondurile publice sînt distribuite spre organizațiile nonguvernamentale: e vorba, de fapt, de o centralizare a finanțării, care, pînă acum, era realizată în funcție de strategiile specifice ale diverselor ministere, agenții subordonate și autorități locale. Numeroase organizații neguvernamentale se tem că acum autorităților le va fi mult mai ușor să controleze modul în care sînt atribuite fondurile sau, even-tual, să taie finanțările pentru organizații critice cu Puterea. Aceste temeri nu sînt lipsite de temei: televiziunea publică, și ea aservită Puterii după modificarea legislației, e folosită ca mijloc de discreditare a unor organizații.

În fine, în Turcia, care, pînă nu demult, aspira la statutul de țară candidată la aderare, președintele Erdogan s-a folosit de puciul (eșuat) de anul trecut și de starea de urgență instituită imediat după aceea pentru a dizolva, prin decret, aproape 400 de ONG-uri sub pretextul „menținerii ordinii publice“. Ministerul de Interne a comunicat faptul că organizațiile respective erau suspecte că ar fi fost susținute de „organizația teroristă“ a lui Fethullah Gülen, ori de PKK, ori de organizația teroristă Stat Islamic – dar fără a indica rezultatele vreunei anchete propriu-zise.

Revenind la inițiativa celor doi senatori români, ar mai fi de adăugat că propunerea de modificare a legii asociațiilor și fundațiilor încalcă o recomandare (14/2007) a Consiliului Europei, organism din care România face parte. Recomandarea respectivă se referă, printre altele, la relația dintre stat și organizațiile neguvernamentale și vizează încurajarea sectorului nonprofit. E vorba de un act în 77 de puncte, un soi de „șablon“ al modului în care statele ar trebui să lucreze cu ONG-urile. Noile reglementări propuse de PSD, dacă vor fi adoptate, intră în conflict, în cel puțin patru puncte, cu această recomandare. Ultimul – și cel mai important – se referă exact la modalitatea de adoptare: „Organizațiile neguvernamentale ar trebui să fie consultate în cursul redactării legilor și reglementărilor care ar putea avea consecințe asupra statutelor lor, asupra finanțării ori asupra domeniilor lor de intervenție“. Că o asemenea consultare n-a avut loc o demonstrează faptul că zeci de organizații protestează, acum, împotriva inițiativei legislative. Inițiativa a trecut, tacit, de Senat.