Migrant sau imigrant?

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Dezbaterea în jurul unui subiect de mare importanţă pentru Europa se derulează într-un context lipsit de serenitate, uneori inchizitorial, care îi face pe oameni să nu spună ce gîndesc sau să disimuleze ceea ce îi frămîntă. Multe luări de poziţie legate de imigraţie mai au loc sub semnul ipocriziei şi al autocenzurii.

De multe ori mi s-a întîmplat, în Franţa, dar şi în alte ţări ale Europei occidentale, să particip la discuţii publice pe tema imigraţiei care se desfăşurau sub presiunea inhibitorie a gîndirii corecte politic. Vedeam cum oamenii se exprimă cu prudenţă, cum recurg la clişee în loc să fie sinceri cu ei înşişi. Mai vedeam cum se temeau, dacă încercau să-şi exprime unele îndoieli, să nu fie taxaţi drept rasişti, sau xenofobi, sau reacţionari, sau pur şi simplu drept inconştienţi care fac jocul extremei drepte şi al naţionalismului.

Observ cum, de vreo cinci ani, în virtutea gîndirii corecte politic, presa şi oamenii politici nu mai folosesc termenii imigrant şi clandestin, preferînd conceptele de migrant şi refugiat. Iar umaniştii angelici explică uneori că nu islamul ar fi o problemă, ci islamofobia profundă a europenilor, şi că terorismul ar fi de fapt expresia unei lupte de clasă, o formă deznădăjduită de protest a năpăstuiţilor.

Pentru a nu risca să fie puşi la stîlpul mediatic al infamiei, mulţi oameni politici şi editorialişti repetă mecanic că „imigraţia este o şansă pentru Europa“ şi că Europa îşi trădează vocaţia universalistă dacă nu rămîne „deschisă“ spre lume. O altă atitudine securizantă din punct de vedere politic este aceea de a ignora avertismentele legate de demografia galopantă a Africii, de a nu folosi conceptul de insecuritate culturală şi de a-i considera drept extremişti pe cei care critică Europa Occidentală pentru naivităţile şi laxismele ei.

Devin suspecţi chiar şi gînditori de stînga precum Régis Debray (care spune că frontierele sînt totuşi necesare) sau Michel Onfray (care denunţă faptul că în Franţa „este interzis să reflectezi la chestiunea migratorie“). În ce-l priveşte pe Éric Zemmour, el este considerat un paria, un ins cu care te compromiţi dacă stai de vorbă. În schimb, cartea sa Le Suicide français (Sinuciderea franceză) s-a vîndut în cinci sute de mii de exemplare. Iar cea mai recentă carte a sa apărută anul acesta, Destin français, este numărul unu în topul vînzărilor.

De fapt, două curente de gîndire se află într-o confruntare virulentă.

Pentru aşa-zişii progresişti, actuala presiune migratorie se înscrie în sensul istoriei. Conceptul de naţiune ar fi perimat, ca şi cel de suveranitate. Pacea în lume, spun ei, va putea fi garantată pe viitor numai dacă se va construi o societate deschisă, multiculturală, emanaţie a unui nou popor planetar format din amestecul tuturor naţiilor. Iar Europa Occidentală este considerată ca fiind matură din punct de vedere istoric pentru această experienţă, de unde concluzia că ar trebui să-şi deschidă total frontierele, antrenînd în urma ei şi ţările Europei de Răsărit.

Pentru aşa-zişii identitari, Europa Occidentală a greşit cînd a sperat că ar putea integra milioane de imigranţi din lumea arabă, din zona subsahariană sau din Maghreb. Imigraţia este considerată tot mai mult ca o invazie, iar imigranţii, chiar şi atunci cînd ajung cu mîinile goale şi flămînzi în Europa, sînt văzuţi ca viitori cuceritori ai ei. Identitarii cred că Europa Occidentală a pierdut deja părţi din teritoriul ei unde europenii nu se mai simt acasă şi că a sosit momentul trezirii pentru că, altfel, însăşi democraţia va fi pusă în pericol.

Un fost prefect francez, Hugues Moutouh, care a publicat la sfîrşitul lunii septembrie un articol în cotidianul Le Figaro, sugerează un fel de „metodă“ prin care să poată fi identificaţi, în spaţiul mediatic, adepţii celor două tabere. În funcţie de ce termeni folosesc, migrant sau imigrant, ne putem da seama ce ideologie se află, de fapt, în spatele acestora, spune Hugues Moutouh. Fostul prefect exprimă şi protestul faţă de faptul că, în ultimii ani, imigraţioniştii şi-au impus punctul de vedere în dezbaterile publice folosind termenul de migrant în loc de imigrant sau clandestin, ceea ce a făcut, de asemenea, ca problema imigraţiei să devină una a migraţiei.

Poate că la prima vedere această înlocuire de termeni nu pare importantă, dar de fapt ea este extrem de gravă, mai arată semnatarul articolului. Şi tot el explică de ce: „Imigrantul este un străin pe care un stat îl acceptă pe teritoriul său pentru o durată determinată cu condiţia ca noul venit să se conformeze regulilor de intrare şi de sejur care îi sînt aduse la cunoştinţă“. Citez şi principala concluzie a lui Hugues Moutouh: „Or, cînd începem să vorbim de migranţi şi de migraţie, termenii dezbaterii sînt falsificaţi. Se instalează de fapt, în favoarea aceloraşi străini, prezumţia că statele unde vor să vină ar avea datoria de a-i primi, ceea ce conduce la o inversare inedită a logicii în materie de legalitate, pentru că guvernanţii se regăsesc brusc în situaţia de a se explica în faţa opiniei publice (…) dacă refuză să primească un număr tot mai mare de migranţi.“

Sînt rare articolele în presa franceză şi europeană care propun astfel de analize semantice. Ne dăm oare seama că, în funcţie de termenii pe care îi folosim, avem şi o opinie despre anumite fenomene? Cînd adoptăm mimetic diverse concepte riscăm de fapt, uneori, să spunem contrariul a ceea ce gîndim. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.