Voi da personal o atenţie deosebită Estoniei, Letoniei, Lituaniei şi României, în 2018. Aceste ţări vor sărbători a 100-a lor aniversare“. Sînt cuvintele președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, rostite în fața Parlamentului European, reunit la Strasbourg, în 13 septembrie. De altfel, liderul european i-a surprins pe mulți, la București și pe întreg cuprinsul Europei, atunci cînd a menționat România în mai multe rînduri. Iar enumerarea României, în rînd cu statele baltice, cu referire la momentul Centenarului, are semnificații mai profunde decît simpla evocare a unui moment istoric. Pentru că importanța României și a statelor baltice este dată în primul rînd de ceea ce reprezintă azi.

Estonia, Letonia și Lituania sînt dovezile incontestabile că statele independente desprinse direct din fosta URSS pot aspira la succes economic, social și democratic. Cu o condiție: să adere la valorile europene și atlantice.

Estonia deține azi președinția Uniunii Europene și mica republică de la Marea Baltică este un exemplu de succes la scară globală în privința dezvoltării sectorului IT și a implementării metodelor de e-guvernare – relații exclusiv online ale cetățenilor cu administrația publică, prima țară din lume care oferă wifi gratuit pentru toți, plăți online ale taxelor și impozitelor, pînă și vot online. La 29 septembrie, capitala estonă Tallin va găzdui un summit european dedicat tocmai noilor tehnologii și în care se va discuta inclusiv schimbarea modalității de impozitare a giganților IT precum Google, Apple, Facebook sau Amazon.

Statele baltice se află sub amenințarea directă a Rusiei – chiar în aceste zile are loc un uriaș exercițiu militar în care, spun specialiștii, rușii exersează tocmai o invazie spre vest. Este însă imposibil să nu vezi diferența colosală între modernitatea balticilor și caracterul rudimentar al amenințării rusești.

E adevărat, hackerii ruși sînt capabili să pună astăzi la pămînt întregi rețele IT. Dar tocmai în asta constă marea deosebire: în timp ce unii folosesc tehnologia pentru scopuri agresive și pentru controlul altora, alții văd în IT soluții pentru a îmbunătăți viața oamenilor. Rusia este azi o amenințare, dar sistemul de putere și alianțe pe care îl patronează nu a reușit să propună nici un exemplu de succes economic, social și democratic. Diferența între statele baltice, care au optat de la bun început pentru valorile occidentale, și statele ex-sovietice încă sub influență rusească (precum Belarus, Moldova sau Ucraina) a crescut exponențial în ultimii douăzeci de ani.

Dar mesajul lui Jean-Claude Juncker nu a fost îndreptat doar către Moscova. În numeroase state vest-europene, extrema dreaptă contestă valorile europene privilegiind tocmai modelul liderului autoritar reprezentat de Vladimir Putin.

Și România?

Ei bine, România, cu toate problemele ei, a reușit o străpungere extrem de interesantă la nivel regional, depășindu și condiția de țară balcanică mereu condamnată la stagnare și instabilitate. Poate nu vă vine să credeți, dar România este țara europeană cu cea mai rapidă creștere economică înregistrată din anul 2000 încoace, adică de la deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Conform datelor Băncii Mondiale, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al României a crescut în această perioadă de peste patru ori, performanță neatinsă de vreo țară din regiune.

Desigur, realitatea ar fi putut să fie chiar mai bună dacă am fi reușit să absorbim mai multe fonduri europene, dacă am fi inaugurat cîteva mari proiecte de infrastructură și am fi avut o distribuție mai echitabilă a creșterii economice. Dar chiar și așa, progresul României este impresionant, raportat la regiune, dar mai ales la noi înșine.

În plus, România a progresat și prin menținerea unui impresionant tonus pro-european, distingîndu-se astfel de vecinele ei central-europene. Toate acestea nu puteau trece neobservate la Bruxelles. În acest context trebuie văzută invitația adresată României, de către președintele Comisiei, de a participa la re-fondarea Uniunii Europene, așa se explică susținerea puternică pentru aderarea la Spațiul Schengen și la zona euro.

Reticența exprimată de unele state membre nu ar trebui să ne descurajeze – Uniunea Europeană este un spațiu al permanentei negocieri. România trebuie ca, la rîndul ei, să-și exprime clar viziunea pentru reformarea Uniunii Europene și să iasă la joc. Oricum, va obține mai mult decît dacă nu face nimic și se va lamenta că alții nu o vor.

Și încă ceva în legătură cu Centenarul pe care se pregătesc să-l marcheze atît România, cît și statele baltice: mesajul președintelui Comisiei merge, prin ricoșeu, și către Budapesta. Acolo unde se pregătește o contestare propagandistică a momentului 1918, prin marcarea Tratatului de la Trianon. De la Bruxelles tocmai s-a afirmat susținerea pentru România, Estonia, Letonia și Lituania.

Nimic despre Polonia, în discursul președintelui Juncker – deși, dacă este să ne referim la momentul 1918, polonezii sărbătoresc și ei Declarația de Independență de la 11 noiembrie. Ar trebui ca liderii de la Varșovia să se gîndească serios la această „scăpare“ a liderului de la Bruxelles.

Altfel, dincolo de invitația de a participa la crearea noii Uniuni, poate n-ar fi rău să ne privim Centenarul și ca pe un moment fondator al ideii europene, la care noi, românii, am fost parte. Dar despre aceasta vom mai avea timp să discutăm.

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.