Meditații… naturaliste

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Iconofobie jpeg

M-a fascinat mereu – la reprezentanții literaturii naturaliste și, în primul rînd, la Ėmile Zola – obsesia eredității. Atunci cînd, în școlile, ba chiar și în facultățile noastre de umanioare deseori, se vorbește despre naturalism, se insistă pe grotesc și pe înclinația autorilor din interiorul curentului de a hipertrofia monstruos detaliile unei realități (oricum) urîte. Fenomenele în cauză țin, neîndoios, de estetica naturalistă, dar ele constituie mai curînd efectele unui anumit tip de viziune, iar nu scopuri în sine. Scriitorul autentic naturalist se arată interesat cu adevărat de devenirea teratologică a unui personaj și nu neaparat de monstruozitatea lui per se. De cauzalitatea monstruozității așadar și nu de existența sa ca atare. Altfel spus, de determinarea degenerării, iar nu de degenerarea propriu-zisă. Chestiune de nuanță. Care ne sugerează totuși că un prozator precum Zola nu poate fi perceput drept un ins bîntuit de voluptăți sordide, ci, mai degrabă, drept un clinician, drept un savant preocupat de investigarea, pînă la infinitezimal, a naturii umane. Finalitatea aici nu o reprezintă tabloul sinistru al lumii, ci extragerea esenței unei realități mai tot timpul ascunse în dinamica vieții. Epicul naturalist se legitimează, prin urmare, în varianta lui de „diagnosticare” a existenței și mai puțin – oricît ar părea de paradoxal, judecînd după caracterul înalt descriptiv al mișcării – în aceea de „analiză” a ei (cu siguranță, păstrînd în minte obiecția că, ultimativ, și diagnosticele înseși pot fi interpretate, la rigoare, ca simple analize și nimic mai mult).

În consecință, aș observa că, nu întîmplător, teoreticienii folosesc un termen din medicină pentru a defini naturalismul. Este vorba despre „fișa clinică”. Din perspectiva lor, naturalismul rămîne, prioritar, „o poetică a fișei clinice”. Adică „o poetică” a anamnezei medicale – acea reconstrucție minuțioasă a trecutului patologic și, în egală măsură, a imaginii eredității pacientului, menită să stabilească motivele condiției sale prezente. Ereditatea joacă, în ecuația menționată, un rol hotărîtor. „Totul e înscris în gene!”, ne comunică, din ce în ce mai insistent, pe baza unor cercetări avansate (practic incontestabile), geneticienii contemporani. Întreaga devenire a unui individ (care include un „pachet” extins de informații, de la potențialul, rezistența și gradul său de complexitate pînă la elementele biologice subtile, legate de posibila lui fericire ori, dimpotrivă, nefericire, de longevitate ori de moarte timpurie) a fost codificată în ADN, aidoma profețiilor străvechi, încrustate pe tăblițe de lut. O impresionantă realizare a științei actuale! Anticipată însă, după cum se vede și după cum se întîmplă îndeobște, de literatură. Pentru ideologii naturalismului, încă de la debutul secolului XX, eroul ficțional are statutul unui „pacient” aflat sub lupa „fișei clinice”, a „determinismului” ereditar. „Spune-mi de unde vii ca să-ți spun unde vei ajunge” ar putea fi principiul fundamental al naturalismului. „Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.

Dacă ai, ca personaj, o ereditate proastă, vei sfîrși prost, indiferent de realizările tale personale, de educația dobîndită, de bunele intenții, de circumstanțele biografice pozitive. Ereditatea nu poate fi schimbată, modificată. Este transcendentă. Moștenirea genetică are dimensiune sacră, e demiurgică. Pe palierul ei, orice negociere, orice variabilă, orice zonă gri, orice exercițiu de flexibilitate vor fi din start, cu desăvîrșire, excluse. „Proiecția” ereditară este, invariabil, unidirecțională. Extrapolînd, din nou, discuția în universul cotidian, deducem că, deopotrivă după standardele științifice și după cele literare, sîntem niște mașinării prevăzute cu „cheițe”, cu „arcuri” rudimentare, setate „să evolueze” conform regulilor imuabile ale unui „program” prestabilit. Dăm din mîini și din picioare, vorbim, trăim și visăm, iluzionîndu-ne, duios, că am fi stăpînii propriului nostru destin, că am ființa ca oameni liberi, cu autonomie decizională și integritate ontologică. În fapt, nu reușim decît să derulăm – cu oarece efort – un „traseu” configurat în prealabil de ereditate, de „istoria” deja „scrisă” în genele fiecăruia dintre noi, precum într-un cip informatic ultrarafinat. OK, veți comenta, și cu alegerile pe care le facem pe parcursul existențelor noastre cum rămîne? Ele nu contează deloc? Nu influențează cumva, în mod hotărîtor, traseul respectiv? Ba da, răspund. Influențează, dar numai atît cît, în loc să mergem la dreapta într-o intersecție, vom merge la stînga (sau viceversa), pentru a ajunge totuși, ulterior, fix la aceeași destinație predictibilă. Acolo ne așteaptă strămoșii cu zîmbete ghidușe și brațe larg deschise: „Ah, copii, iată-vă și pe voi! Ați venit finalmente! Luați loc, luați loc! Odihniți-vă! A fost greu, nu-i așa? Dar a meritat!”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.