De la sfîrşitul lunii iulie pînă la mijlocul lui septembrie, în cele mai calde şi trîndave săptămîni ale verii, sălile de lectură ale Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga“ din Cluj rămîn în stăpînirea a doar două specii aparte de cititori. Toate celelalte sînt în vacanţă. Vara, se citeşte de plăcere pe şezlongul de la marginea mării, la fereastra cabanei sau sub frunzarul casei de la ţară, nicidecum la mesele de studiu ale sălilor de lectură. Studenţi, masteranzi, doctoranzi, veleitari şi autentici cercetători intră, cu toţii, în luna de odihnă. Bibliotecile se închid sau îşi restrîng mult programul. Rămîn pe pereţii lor numai cîteva afişe, care anunţă cursuri de limbi străine sau mici ateliere estivale de creaţie pentru copii şi adolescenţi, lipite de bibliotecari, înainte de a pleca şi ei în concediu. 
 
Zi de zi, de dimineaţă, sălile de lectură de la parterul şi etajul întîi ale Bibliotecii Judeţene sînt ocupate de peste o sută de absolvenţi de la Medicină şi Drept. Şi unii, şi alţii nu mai au alt loc unde să înveţe. Biblioteca Centrală Universitară s-a închis pentru cîteva săptămîni, bibliotecile Universităţii de Medicină, şi cea din centru, şi cea din „Hasdeu“, sînt închise, de asemenea. Biblioteca Judeţeană e ultimul refugiu pentru aceşti proaspăt licenţiaţi în medicină şi jurisprudenţă care s-au obişnuit, în anii de facultate, să înveţe la masa de lucru a sălilor de lectură. 
 
Şi unii, şi alţii au în faţă examene grele. Mediciniştii – examenul de rezidenţiat, în noiembrie, tinerii jurişti – examenul de intrare în barou sau magistratură, în septembrie. Au început studiul în aprilie, pînă la mijlocul lunii iulie au împărţit pregătirea pentru aceste examene cu ultima sesiune şi festivităţile de absolvire, dar acum, în miezul verii, cînd toţi ceilalţi sînt în vacanţe, învaţă unii lîngă alţii zece ore pe zi. Nu s-au întîlnit în timpul facultăţii. S-au recunoscut acum, trăgînd cu ochiul la cartea vecinului: Noul Cod Civil, Noul Cod Penal şi ECN-ul mediciniştilor (cartea pentru „Examenul de Clasare Naţională“). În pauze, schimbă informaţii despre dificultatea examenelor care îi aşteaptă şi-şi cîntăresc educaţia: „Voi, mediciniştii, aveţi practica, aţi fost în spitale, noi, la Drept, citim mai mult, dar nu învăţăm în tribunale“. Posturile bune, pe care speră împreună să le ocupe din toamnă, sînt cele în care vei avea de la cine învăţa, în care te vei confrunta cu cele mai serioase boli şi speţe, în care vei putea oferi cel mai mult. Nici unul nu se întreabă, în acest moment inaugural al carierei lor, care este remuneraţia. Pe culoarele bibliotecii se naşte respectul reciproc dintre cele două profesiuni, care se îngrijesc de sănătatea individului şi a societăţii. 
 
Priveliştea acestei săli de lectură, înţesată în mijlocul verii cu absolvenţi de Drept şi Medicină, are nobleţe. Sau credeţi că nu? În vacarmul din jurul nostru, în România tîrgoveţilor, în care cea mai întîlnită îndeletnicire este aceea care face din orice lucru un obiect de negoţ, mai există nobleţe în profesiuni? Într-o ţară în care sînt şcoli care vînd diplome şi institute care promovează diletanţi, şi în care se scoate pălăria în faţa specialiştilor în trafic de vulgaritate şi a experţilor în comision, mai există generozitate şi altruism în practicarea unei profesiuni? 
 
Nu intru în gîlceava meseriilor. Fiecare cu rostul ei! Rînd pe rînd, au fost socotite nobile unele dintre ele. Abnegaţia militarilor sau a pompierilor a provocat întotdeauna respect social. Devotamentul învăţătorilor, de asemenea. Medicina şi Jurisprudenţa împărtăşesc cîteva trăsături nobile, nealterate de globalizarea, corporatismul şi oportunismul vremurilor de azi. Sînt meserii care nu aşteaptă validarea nimănui. Medicii, avocaţii şi procurorii sînt calmi şi nu-şi bazează acţiunile pe emoţii. Şi unii, şi alţii folosesc în fiecare situaţie profesională, pentru a rezolva fiecare „caz“, raţiunea. Şi unii, şi alţii se gîndesc mai ales la interesul celuilalt, practicîndu-şi meseria. Depun jurăminte, asigurîndu-ne că nu sînt motivaţi de interesul propriu, ci sînt devotaţi celui public. 
 
Medicina şi Dreptul românesc întăresc ţesătura socială cu elita fiecărei generaţii. Nu este vina acestor profesionişti că urzeala se deşiră la celălalt capăt. „Sistemul“ sanitar şi cel juridic nu sînt în grija meseriilor lor. 
 
Profesiunile nobile ţin astăzi ţara mai mult decît proiectele politicienilor. Nobleţea acestor absolvenţi de Medicină şi Drept, care vor supraveghea în curînd destinul nostru, stă în generozitatea cu care ne oferă această vară a tinereţii lor. 
 
Nicolae Rednic este medic.  
 
Foto: wikimedia commons