Juncker: sfîrşitul unei epoci

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Jean-Claude Juncker a anunțat că nu va mai candida pentru un al doilea mandat ca șef al Comisiei de la Bruxelles, după alegerile europene din 2019. Mai mult, ziarul italian La Repubblica specula zilele trecute că președintele Comisiei ar urma chiar să demisioneze în perioada imediat următoare – știre infirmată imediat la Bruxelles. Dar, oricum ar fi, anunțul oficial al luxemburghezului deschide calea unei noi generații politice la vîrful Uniunii Europene. Jean-Claude Juncker a făcut anunțul pe cînd se află de-abia la jumătatea mandatului de președinte al Comisiei. Ceea ce, pentru fostul premier luxemburghez, acum în vîrstă de 63 de ani, pare a fi o aruncare a prosopului. Chiar dacă, așa cum comenta ziarul francez Le Monde, Comisia nu a mers atît de rău, mai ales dacă am face o comparație cu predecesorul său, portughezul José Manuel Barroso.  

Este adevărat că Juncker a fost afectat serios de acuzațiile că, pe cînd era prim-minstru, ar fi făcut din Marele Ducat un paradis pentru evaziunea fiscală. Scandalul Lux-Leaks nu și-a consumat încă ecourile. La fel de adevărat este însă, comentează același Le ­Monde, că de la sosirea sa la Bruxelles, Juncker a vînat paradisurile fiscale, „cu zelul noilor convertiți“. O directivă privind impozitarea veniturilor companiilor în țara unde au fost realizate a fost deja adoptată. Și, în paranteză fie spus, în loc să facă propagandă pe seama multinaționalelor, guvernanții de la București ar face mai bine să aplice directiva. Altfel, trebuie remarcat că economia și-a reluat creșterea, inclusiv în zona euro. Șomajul începe și el să scadă, timid. 

Cu toate acestea,  marile probleme ale Uniunii sînt acolo unde Juncker le-a și găsit, în momentul instalării sale în biroul de la Bruxelles. Criza euro nu s-a sfîrșit. Evident, nici criza greacă. Dacă Irlanda și Spania au ieșit din recesiune, Italia continuă să se afle sub amenințare. Și mai putem adăuga aici nemulțumirea justificată a italienilor că nu primesc suficient ajutor pentru a face față fenomenului migrației. Migrația, o criză căreia nu i s-a putut opune o reacție europeană și care mai degrabă a adîncit diviziunile între „vechea Europă“ și tot mai rebelele state central-europene. În plus, Spațiul Schengen este la răscruce – ori se reformează din temelii, ori se prăbușește.

Nici amenințarea rusă nu a primit un răspuns european coerent. Suma atitudinilor diferite sau chiar opuse din capitale a dat, la nivelul european, o mare ambiguitate. Și, ca și cum toate acestea nu erau suficiente, a mai apărut criza Brexitului. Apoi, sosirea lui Donald Trump la Casa Albă și creșterea populismului. Comisia Juncker, care s-a vrut, în orice caz, mai puternic politizată în comparație cu precedentele, nu pare să fi reușit în misiunea sa fundamentală: aceea de a găsi un răspuns european unitar și coerent la diversele crize.  

La sfîrșitul anilor 1980, tînărul ministru de Finanțe luxemburghez ­Jean Claude Juncker își reprezenta țara în cadrul negocierilor de la Maastricht. Negocieri care aveau să pună bazele a ceea ce azi numim Uniunea Europeană. O construcție cu un caracter politic cu mult mai pronunțat decît vechile Comunități, care se bazau mai mult pe relațiile comerciale. A fost o ocazie istorică de a conferi un statut privilegiat celui mai mic dintre statele membre ale Uniunii Europene.  

În cele aproape trei decenii care au urmat, Juncker – devenit între timp prim ministru –, a reușit să-și pună mica și bogata sa țară în mijlocul negocierilor dintre statele Uniunii. Luxemburgul a căpătat o extraordinară greutate specifică în plan european. Longevitatea lui Juncker în fruntea guvernului luxemburghez – 18 ani, între 1995 și 2013 – i-a permis să devină depozitarul tăcut a mii și mii de compromisuri negociate la Bruxelles. Și, într-un fel, a devenit o victimă a propriului succes, pe măsură ce a început să fie numit pe culoarele instituțiilor europene „bătrînul Juncker“. În realitate, la 63 de ani, poți fi socotit încă în plină formă pentru marea politică. Problema este că lumea lui Jean-Claude Juncker pare să se sfîrșească.  

O nouă generație ar trebui să vină în loc, cu o privire proaspătă și fără amintirea tuturor compromisurilor din ultimul sfert de secol. Dar cine să fie exponenții noii generații pentru Europa? 

Matteo Renzi a demisionat, după eșecul referendumului. Dacă Emmanuel Macron cîștigă în Franța – ceea ce nu e deloc sigur –, atunci poate că Parisul ar putea propune o variantă. Germania? Acolo, bătălia pentru Cancelarie se dă între creștin-democrați și social-democrați, două formațiuni cu un puternic angajament european. Dar cum ar putea Berlinul să dezmintă afirmațiile că Uniunea Europeană este sau a devenit o „afacere germană“? Donald Tusk? Posibil… însă asta va enerva peste măsură guvernarea conservatoare de la Varșovia, care de-abia așteaptă să se răzbune pe fostul premier liberal. Europa de Est? E plină de lideri-problemă, de la conservatorii polonezi la ungurul Orbán, de la slovacul Fico și cehul Zeman la românul Grindeanu.  

Iar dacă lumea lui Juncker se termină, nu știm cum va arăta cea care îi va lua locul. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.