Guvernul conservator (PiS) din Polonia vrea să rescrie istoria. Sau, mai precis, să evacueze din trecut capitolele rușinoase pentru a și construi o istorie a prezentului glorioasă. Demersul a început încă de acum trei ani, cu denunțarea și marginalizarea unor intelectuali critici ai Puterii care au încercat să atragă atenția asupra noului naționalism. Acest nou naționalism, tot mai virulent, exclude atît autovictimizările, cît și orice sentiment de culpă al polonezilor de astăzi pentru ororile trecutului. Și merge chiar pînă la negarea implicării Poloniei în Holocaust.

În vreme ce în numeroase state occidentale există legi care pedepsesc ne-ga-țio-nismul, Polonia tocmai a adoptat o nouă lege care sancționează contravențional sau cu pînă la trei ani de închisoare pe cei care vor atribui națiunii ori statului polonez crimele nazismului. Adoptarea acestei legi, la sfîrșitul lunii trecute, a stîrnit numeroase reacții de indignare, inclusiv în Polonia.

Guvernul israelian a atras atenția asupra riscului ca supravieţuitorii Holocaustului, victime și martori ai ororilor, să fie urmăriţi în justiţie pentru că povestesc ce li s-a întîmplat. „Nu vom tolera deformarea adevărului şi rescrierea istoriei și nici negarea Holocaustului“, a avertizat premierul israelian Benjamin Netanyahu. Și SUA şi-au exprimat îngrijorarea faţă de consecinţele acestei legi care riscă să producă repercusiuni în asupra „intereselor şi relaţiilor strategice ale Poloniei cu Statele Unite şi cu Israel“. Purtătoarea de cuvînt a Departamentului de Stat, Heather -Nauert, a cerut Parlamentului de la Varșovia „să reexamineze legea în lumina posibilelor sale consecinţe asupra libertăţii de exprimare şi a capacităţii noastre de a fi buni parteneri“. E greu de presupus că partidul aflat la putere în Polonia va da curs acestor apeluri. La fel cum e greu de presupus și că Polonia va putea fi sancționată în vreun fel de comunitatea internațională pentru menținerea acestei legi.

Dar obsesia unei istorii „curate“ merge chiar dincolo de această lege care impune negaționismul ca doctrină. Ca pentru a întări această lege, președintele Senatului îi îndeamnă, într-o scrisoare deschisă, pe toți polonezii din diaspora să „documenteze și să denunțe orice formă de manifestare antipolonă, precum și scrieri sau opinii care ne ultragiază“. Cei peste 20 de milioane de polonezi care trăiesc în afara granițelor țării sînt îndemnați să atragă atenția ambasadelor, consulatelor și consulilor onorifici asupra oricărei declarații „care ar putea aduce prejudiciu bunului renume al Poloniei“. Dar Stanislaw Karczewski merge chiar mai departe, susținînd că Polonia se confruntă de ani buni cu „formulări dureroase, nedrepte și neadevărate“ despre „lagărele poloneze“. Pentru el, pînă și afirmația că Polonia ar fi fost implicată în vreun fel în ororile Holocaustului aduc atingere „mîndriei naționale“.

Scrisoarea lui Karczewski, republicată, în traducere, pe site-urile cîtorva dintre ambasadele Poloniei, a produs, și ea, nenumărate reacții. Interpelat de presa germană, ambasadorul Poloniei la Berlin, de pildă, a explicat într-un interviu că apelul se referă doar la „misiunea obișnuită a reprezentanțelor diplomatice și consulare“ și că, oricum, nu e clar ce vor face ambasadorii cu eventualele denunțuri pe care le vor primi, pentru că legea nu are norme de implementare. O formă cu totul neizbutită, ca să nu spun ridicolă, de disculpare sau de desolidarizare față de inițiatorii legii…

În Polonia, istorici și intelectuali publici încearcă să se opună aplicării acestei legi. Cu argumente și cu documente. Nu, nu Polonia a construit lagărele morții, nu polonezii, ci germanii au administrat ororile de acolo în timpul ocupației; guvernul polonez a alarmat comunitatea internațională cu privire la Holocaust; și, între cei „drepți între popoare“, majoritatea sînt polonezi. Dar nenumăratele episoade rușinoase, precum colaboraționismul ori masacrele de la Jedwabne sau Kielce, nu pot fi șterse cu buretele, evacuate din istorie printr-o lege. Nu poți rescrie istoria prin lege.