Homo sapiens

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Iconofobie jpeg

Am citit și eu – ca toată lumea bună – bestseller-ul internațional al profesorului Yuval Noah Harari, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, publicat în 2017 la noi de Editura Polirom, în traducerea lui Adrian Șerban. Carte speculativă în mare parte, desigur, dar remarcabilă prin erudiția sa excelent asimilată și claritatea argumentației. Pentru cei care nu ați interacționat deja cu ea (și vă spun aici, fără ezitări, că merită să o faceți), precizez că Harari – detaliu sesizabil încă din titlu – studiază, pe baza puținelor și controversatelor mărturii istorice și antropologice pe care le avem, evoluția noastră (cu origini pierdute în negura milioanelor de ani) pe Terra. Informațiile cu care operează autorul sînt, uneori, fascinante, iar modul cum le organizează într-o demonstrație limpede și coerentă te cucerește indubitabil, intelectual vorbind, chiar dacă, repet, anumite ipoteze pot părea sprijinite mai mult pe imaginația cercetătorului decît pe soliditatea argumentului științific. Nu despre asta vreau să vorbesc însă în cele ce urmează. Mă interesează doar unul dintre scenariile, cumva „parabolice”, creionate în planul subtil de volumul amintit – nevrednicia omului în raport cu propria-i evoluție. Cum adică, vă întrebați? Simplu. Bazîndu-se pe dovezi biologice, geografice, geologice și culturale, Harari sugerează că homo sapiens a evoluat numai în varianta lui colectivă (în postură de grup deci). Individul, pe de altă parte, a involuat mai degrabă, serios, de-a lungul secolelor de așa-zis „progres”.

Ceea ce Harari numește „revoluția cognitivă” (fenomen care va rămîne în continuare, luat în sine, un uriaș mister) nu a însemnat neapărat o fericire pentru exponenții speciei noastre. Deși comunitatea s-a dezvoltat prin acest enigmatic „salt” spiritual, mergînd spre o nouă „revoluție” – cea „agricolă” – generatoare de progres fulminant, aproape „peste noapte” (în termeni istorici), „inșii” ca atare au început să experimenteze tragedii personale, decăderi dramatice, epidemii, conflicte, disperări legate de viitorul incert și, se înțelege, profunde sentimente de alienare. Astfel de tribulații nu existau în perioada, cum ar veni, „mai primitivă” a omului, cînd, în calitate de „vînător-culegător”, el era individualist, pragmatic, supraviețuitor și lipsit de griji „socio-economice” – într-un cuvînt, fericit. Consecința cea mai descurajantă și, totodată, paradoxală a „evoluției” o reprezintă totuși diminuarea inteligenței. „Vînătorul-culegător” devenea mai isteț în fiecare zi, prin procesarea, cu simțurile în alertă, a mesajelor oferite de mediul înconjurător. Învăța rapid și înțelegea natura pe care, ușor-ușor, a ajuns să o domine. Urmașii lui – „cognitivi”, „agricoli”, „premoderni”, „industriali”, „postmoderni” și „postindustriali” – și-au pierdut acuitatea, permițînd colectivității, treptat, să decidă în locul lor. S-a mers pînă în punctul în care cei mai mulți nici nu au mai priceput mecanismele după care funcționau. Binele comunitar a determinat un insurmontabil rău personal.

Problema a căpătat amploare în ultima jumătate de secol, cînd „depersonalizarea” reprezentanților speciei umane s-a accelerat tulburător. Gîndiți-vă, bunăoară, la insul contemporan, a cărui supraviețuire însăși ar putea fi pusă în pericol dacă nu s-ar găsi rapid butonul salvator, tehnologia aptă să controleze pînă și cele mai banale împrejurări de viață (tehnologie căreia, ilustrativ, grosul grupului, covîrșitoarea majoritate a oamenilor carevasăzică, nici nu-i înțelege secretele). Altfel spus (Harari nu o afirmă direct, dar ne invită să deducem asta), noi, misterioasa specie homo sapiens, ne-am „nevrednicit” față de starea noastră primordială. Poate vă veți mira, însă nu mă tulbură gîndul dacă trebuie ori ba să-i dăm dreptate lui Yuval Noah Harari. Cum se întîmplă îndeobște, unii probabil îl creditează entuziast, iar alții îl contestă vehement. Altceva este simpatic aici. Harari își construiește scenariul din unghiul teoriei evoluționiste, concluzionînd (reamintesc: nu nemijlocit, ci alegoric) că individul nu s-a arătat vrednic de marele dar al Naturii – capacitatea de a evolua. Ce strigă teoriile concurente asupra originii omului? Fix același lucru! Creaționiștii îl consideră pe Adam nevrednic de darul primit, „căderea” biblică fiind expresia „involuției” noastre. Chiar și intervenționiștii (adepții ideii intervenției unor rase superioare, extraterestre, în crearea speciei umane) cred că rezultatul construcției biologice arhetipale a dezamăgit, din moment ce, după atîtea milenii, „părinții” nu au mai revenit în lumea „progeniturilor”, preferînd, în cel mai bun caz, să o studieze de la distanță. Așadar, teoriile formative, deși extrem de polemice una cu alta, converg totuși pe palierul „dezamăgirii”. De aceea, vin și întreb: cum ai reușit oare tu, homo sapiens, să fii „nevrednic” în relație cu propriile-ți standarde hermeneutice, adică, practic, în relație cu tine însuți?

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.