Grupul Visegrád? Mai bine nu...

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Surprinzător sau nu, România pare astăzi, mai mult ca niciodată, mai aproape de grupul de la Visegrád. Să ne amintim: la 15 februarie 1991, în cetatea medievală de la Visegrád (la nord de Budapesta), liderii Ungariei, Poloniei și (pe atunci) Cehoslovaciei semnau un parteneriat menit a scoate cele trei țări de sub influența sovietică și a le coordona eforturile în vederea integrării euro-atlantice. Dincolo de aspectul pragmatic, înțelegerea făcea și trimiteri istorice importante – și anume la colaborarea dintre regii Ungariei, Poloniei și Boemiei, încă din secolul al XIV-lea. Mesajul era cît se poate de clar: Europa Centrală revenea acasă, adică în Occident. România a cerut încă de la bun început să fie admisă în acest format, solicitare refuzată din cauza mineriadelor și a lipsei de încredere privind sinceritatea reformelor și a orientării euro-atlantiste a Bucureștiului.

Un lucru e cert: timp de circa două decenii, Grupul Visegrád (denumit apoi V4, după separarea Cehiei și a Slovaciei) a constituit pentru români un model și, în același timp, un motiv de invidie. „Elevul silitor“ al clasei ex-comuniste își îndeplinea obiectivele mai repede decît noi: aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, apoi accederea în Spațiul Schengen și în OECD. În cele din urmă, aveam să ne regăsim cu membrii V4, în Alianța Nord-Atlantică și în UE, chiar dacă decalajele economice, sociale și civilizaționale, uriașe la începutul anilor 1990, se mai fac simțite și azi. România a recuperat mult, însă nu totul.

Într-o anumită perioadă, greutatea politică a G4 începuse să scadă, din moment ce obiectivele majore fuseseră atinse. La un moment dat, Polonia a încercat să dea grupului o dimensiune mai pronunțat militară și strategică, dintr-un motiv lesne de înțeles: amenințarea rusă. Însă intenția polonezilor nu s-a potrivit nici cu felul de a fi al cehilor și slovacilor și nici cu viziunea și interesele ungurilor. Pînă la urmă, cei patru s-au regăsit pe o altă platformă, aceea a iliberalismului și a euroscepticismului. V4 a încetat a mai fi o avangardă a modenizării, democratizării și occidentalizării spațiului ex-comunist.

Ei bine, iată că, tocmai acum, României i se face cu ochiul dinspre V4 și se pare că guvernul ei nu e chiar dezinteresat de aceste avansuri. Chiar dacă a negat că ar fi vorba despre o aderare, ministrul de Externe Teodor Meleșcanu se arăta, săptămîna trecută, gata pentru o „cooperare mai strînsă“ cu nucleul central-european. Iar premierul ungar Viktor Orbán a invitat Bucureștiul să se alăture „poveștii de succes“ a V4. Merită?

Două argumente pentru apropierea de V4 ar putea fi susținute. Unul este parteneriatul strategic cu Polonia, care face din București și Varșovia aliați privilegiați, indiferent de orientarea partidelor care guvernează, vremelnic, în cele două capitale. Un al doilea argument se leagă de Ungaria. O bună relație româno-ungară reprezintă unul dintre stîlpii stabilității regionale. Apropierea României de V4 ar putea ajuta, din acest punct de vedere. Să vedem însă cum stăm cu pasivul.

În acest moment, România a fost chemată să participe la efortul de refondare a Uniunii Europene și are șansa istorică de a participa la acest proces, alături de statele din „nucleul dur“ , în primul rînd Franța și Germania. Dincolo de aspectele economice, aceasta ar însemna o ancoră strategică de extremă importanță. O Românie integrată în noua Uniune Europeană, în noul Spațiu Schengen și în zona euro ar însemna cu adevărat un stat puternic.

Ajută apropierea de V4 unui asemenea scop? Mai degrabă, nu. Mesajele lui Emmanuel Maron, care a vizitat România și Bulgaria, ocolind Polonia, și cele ale lui Jean-Claude Juncker sînt cît se poate de clare. O Românie apropiată de statele eurosceptice și iliberale ar da un semnal extrem de prost către statele din „nucleul dur“, de la care așteptăm investiții, sprijin pentru continuarea politicilor agricolă și de coeziune, sprijin pentru accederea în Schengen și în zona euro. Evident că o diplomație inteligentă ar putea duce o politică de compartimentalizare, astfel încît să-și poată urmări și interesele legate de „nucleul dur“, cît și pe cele care țin de V4. Dar acesta să fie scopul?

Nu cumva este vorba, mai curînd, de tentația iliberală, tot mai evidentă la guvernul declarat de centru-stînga, indiferent că s-a numit Grindeanu sau Tudose? Nu cumva este nevoia de sprijin în lupta împotriva statului de drept? Nu cumva avem de-a face cu o alianță care să zădărnicească orice măsură punitivă din partea Bruxelles-ului, în cazul derapajelor de la normele democratice, astfel încît să pună în pericol însăși unitatea și solidaritatea europeană, spre evidenta satisfacție a Kremlinului?

Și apoi, este aceasta o politică de stat sau – așa cum se vorbește prin mediul politic – o expresie a interesului particular al ALDE? Paradoxal, acest partid românesc ce-și spune liberal, dar de factură mai degrabă socialist-conservatoare, susținător al tuturor măsurilor și declarațiilor guvernamentale anti-business sau inspirate de Coaliția pentru Familie, a împrumutat numele adevăraților liberali europeni.

Liderul acestora din urmă, fostul premier belgian Guy Verhofstadt, un adevărat liberal, este un adversar neîmpăcat al tuturor guvernărilor iliberale din Europa Centrală. Încă o probă a ridicolului în care singuri ne plasăm… 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.