Gînduri la o replică

Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Să scrii un articol despre propriul handicap şi să fii invitat să te mai gîndeşti o dată la el, de data asta din perspectiva înaltă a muzicii lui Radu Lupu, este, pentru oricine, una dintre cele mai frumoase întîmplări cu putinţă. Mie mi s-a întîmplat. Cei care îţi produc asemenea întîmplări nu se uită niciodată şi se ţin în partea afectuoasă a memoriei, pentru totdeauna. În nr. 75 al Dilemei vechi, am semnat un articol intitulat "Îmi lipseşte partea stîngă a fiinţei mele". Provocat de mărturisirile mele, dl Radu Cosaşu a publicat, puţin după aceea (Dilema veche nr. 79 ), "O fiinţă politică normală în România de azi". În esenţă, eu spuneam că, după regimurile Ceauşescu şi Iliescu (se poate adăuga şi regimul Dej, dar vorbesc doar despre ceea ce am trăit), nu mai pot fi de stînga - aceste regimuri ale minciunii agresive mi-au marcat fiinţa politică în asemenea măsură, încît mi-au atrofiat "organul pentru stînga", pe care orice fiinţă politică normală trebuie să îl aibă. Aceste regimuri nu m-au format, nici nu m-au deformat, ci m-au mutilat. Locul acela sensibil şi pur, care vibrează la deznădejdea şi nedreptatea lumii, există în fiinţa mea, dar organul care metabolizează politic această vibraţie nu a putut creşte şi, prin urmare, nu există. Simt, dar nu pot! Şi numai cine nu a trăit niciodată tensiunea acestei cumplite limitări (şi pe acela îl plîng, căci nu ştie nimic, încă) nu-i înţelege adîncul trist. Dl Cosaşu, după ce îmi tratează cu înţelegere sinceritatea, propune o evadare din binomul dreapta/stînga, ca un abandon de clişeu, ca o ieşire din achiloză spirituală, din pareză morală. Să fim, pur şi simplu, democraţi. Consecvent programului domniei sale, dl Cosaşu sugerează, dacă înţeleg bine, soluţia bine echilibrată a centrului. Sau evadarea din eşichierul politic direct spre ideal. Un ideal moral, desigur. Am să urmez întotdeauna invitaţiile dlui Cosaşu spre Radu Lupu. Dar am ezitări să-l urmez pe calea "moral-politică" pe care o propune. Fireşte că sînt democrat. Toţi sîntem. Mai mult sau mai puţin oneşti, după pattern-ul fixat în veac de Patronul nostru. Dar nu văd cum poţi fi democrat şi gata. Acela care priveşte şi acceptă (varianta evadării reuşite) sau acela care alege şi acceptă (varianta opţiunii între dreapta şi stînga)? Primul e anahoret, al doilea e cel democrat. Să mă diluez într-un centru echivoc, călduţ, care nu angajează şi nu asumă, să zbor spre un văzduh senin şi apartinic nu e felul meu. Lehamitea egală, de dreapta şi de stînga, este conformismul intelectualului român de astăzi. Să scurmi în propria lehamite ca să vezi, totuşi, ce merită susţinut şi ce nu, acesta este curajul (poate sceptic, dar ce curaj e altfel?) pe care vreau să-l încerc. A avea o opţiune între dreapta şi stînga, amîndouă puternic deteriorate de vremuri tulburi şi oameni parţiali, este gestul care, moralmente, mă interesează. A le respinge pe amîndouă pe motiv că sînt compromise (chiar sînt, dar parcă stînga ceva mai mult decît dreapta) este cea mai comodă variantă. Mă plasez sus, în ideal, şi privesc în jos, la politică, şi văd cît e de oribilă. Eventual, scriu, resemnat-amuzat, despre asta. E cel mai uşor lucru de făcut. Pot greşi şi eu acum, dar nu mai pot greşi aşa cum au greşit cei din urma mea. Am învăţat lecţiile erorilor lor. Trei generaţii au greşit în secolul trecut, livrîndu-se pătimaş şi fără rest ideologiilor. Ei au răstignit lumea pe crucea ideologiilor, au amputat-o după Mein Kampf şi, apoi, după "Manifestul Partidului Comunist", ca după un pat al lui Procust. O generaţie a greşit la dreapta (în anii '30), alte două au greşit la stînga (în deceniile al şaselea, al şaptelea şi al optulea). Lecţia eşecului lor s-ar putea rezuma în îndemnul: Păstraţi măsura! Să ţinem ideologia în cetate, dar afară din suflete. Să dăm ideologiei ce-i al ideologiei şi nici un strop mai mult. Dar nici mai puţin. Marea problemă a stîngii, ca şi a dreptei, dar parcă mai mult a stîngii, este că nu-şi admite greşelile. Drama acelor oameni de stînga şi de dreapta, care nu au fost direct complici la comunism şi fascism, este că nu pot să creadă că au fost fraierii istoriei. Pe umerii tineri şi rotunzi ai idealismului lor orb s-au clădit Auschwitzul şi Gulagul. Nu vreau să repet greşeala. Mai bine să fiu dezamăgit decît să greşesc, ca cei de dinaintea mea. Dacă mă las furat de idealul justiţiei sociale, greşesc. Dacă cred în idealul justiţiei statului de drept, am dezamăgiri. Diferenţa dintre greşeală şi dezamăgire este că greşeala loveşte în ceilalţi, în vreme ce dezamăgirea este o treabă intimă. Prefer dezamăgirea. În rest şi dincolo de toate astea, rămîne în urechi începutul Fanteziei pentru pian la patru mîini a lui Schubert, cîntată de Radu Lupu şi Murray Perahia, allegro molto moderato, ca o melancolie plouată cu stropi de lună rece şi, în inimă, un junghi pninian de tandreţe. Aşa, după sfîrtecările propriilor opţiuni, fiinţa se (re)compune şi (re)devine întreagă. Grazie, signor Radu Cosaşu. Reverenţă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.