Numărul imigranţilor şi al persoanelor cu fundal imigraţionist de pe teritoriul Germaniei a depăşit 18,5 milioane, se arată în cel mai recent raport al Biroului Federal de Statistică. E o creştere de peste 8% faţă de anul precedent. Peste 22% din populaţia Germaniei e originară din alte state. Europa rămîne principala zonă de provenienţă a imigranţilor. Însă, în ultimii cinci ani, numărul celor care provin din alte regiuni a crescut semnificativ. Peste 2,3 milioane de oameni provin din Orientul Apropiat şi Mijlociu – o creştere cu 51% faţă de anul 2011. Turcia e în continuare principala ţară de origine, chiar dacă, procentual, numărul celor care provin din acest stat a scăzut în ultimii ani. Majoritatea germanilor cu background imigraţionist sînt cetăţeni germani încă de la naştere.

 Raportul Biroului Federal de Statistică prezintă şi cifre comparative cu privire la educaţie. În grupa de vîrstă 25-35 de ani, numărul celor care nu au încheiat studiile primare este mult mai mare în rîndul imigranţilor. Pe de altă parte, în aceeaşi categorie de vîrstă, numărul celor care au obţinut bacalaureatul (37%) sau o diplomă universitară (27%) este cam acelaşi – nu există aici diferenţe între imigranţi şi populaţia locală.

 În Germania, spre deosebire de alte state din Europa, imigraţia şi politicile de integrare a refugiaţilor nu sînt o temă centrală în confruntarea electorală. De fapt, liderii principalelor partide se străduiesc să nu polarizeze electoratul pornind de la o temă foarte sensibilă. Atît în cadrul dezbaterilor electorale, cît şi în materialele de campanie, ei se străduiesc să explice, raţional, ce e de făcut. Şi, dacă astă-primăvară CDU părea că va intra în campania electorală cu un discurs radical anti-imigraţionist, acum, cu două luni înaintea alegerilor, liderii par să-şi aleagă cu foarte mare grijă cuvintele. Vorbesc despre controale la frontieră, despre verificări suplimentare ale cererilor de azil, chiar despre expulzări – dar fără să contrazică, fundamental, argumentul Angelei Merkel că economia Germaniei are nevoie de imigranţi.

 Şi liderii SPD, şi liderii CDU/CSU ştiu că principalul beneficiar al unei campanii electorale total confiscate de tema imigraţiei ar fi Alternative für Deut­schland (AfD). Acest partid de dreapta şi-a cîştigat electoratul tocmai printr-un discurs orientat împotriva „străinilor“ şi împotriva politicii de ospitalitate a Angelei Merkel. Chiar dacă la alegerile locale a reuşit să obţină cîteva succese remarcabile, e puţin probabil că va cîştiga la alegerile din toamnă un număr semnificativ de mandate în Bundestag.

 Ce poate face Germania pentru a menţine un control asupra numărului de imigranţi pe care îi primeşte? Poate părea paradoxal, dar prima măsură ar fi adoptarea unor proceduri simplificate de rezolvare a solicitărilor de azil. Cu cît verificările sînt mai amănunţite, cu cît procedurile sînt mai lente, cu atît numărul de persoane cu statut incert e mai mare. Aceşti oameni nu pot fi nici acceptaţi ca azilanţi, nici respinşi – ei vor îngroşa doar rîndurile celor de care statul trebuie să aibă grijă, pe o durată nedeterminată. Propunerea CDU/CSU e tocmai un set de proceduri simplificate: într-o primă fază, sînt eliminaţi solicitanţii care au minţit cu privire la identitatea lor şi cei care au legături cu medii jihadiste. Ce se va întîmpla cu solicitanţii respinşi? Pe de o parte, notează Spiegel citînd documente oficiale de campanie ale CDU, sînt preconizate reduceri ale ajutoarelor de dezvoltare economică pentru statele care refuză să-i reprimească pe solicitanţii de azil respinşi de Germania. Pe de altă parte, noi acorduri, mai ales cu statele africane, după modelul acordului Germania-Turcia.

 Aşa cum arată (pînă) acum, campania electorală din Germania pare mai degrabă o dezbatere cordială decît o confruntare înverşunată. Scopul e căutarea consensului – cu privire la rolul Germaniei în Europa, la economie, la tranziţia societăţii şi la imigranţi –, nu eliminarea adversarilor. Spectacolul lipseşte, deocamdată. O fi un semn de normalitate?

Foto: wikimedia commons