Există în limba română o serie destul de bogată de metafore care descriu relaţiile dintre oameni prin imagini specifice bucătăriei, utilizînd termeni din vocabularul culinar. Astfel, omul e pisat de cereri sau tocat (mărunt) de insistenţe şi reproşuri; aşteptările îl pun pe jar, iar amînările îl fierb (în suc propriu). E măcinat de griji, fiert de supărare, opărit de cîte o jignire. S-a ars sau s-a fript cu o afacere, a fost jumulit de un escroc. În genere, în ipostaza nu tocmai confortabilă de preparat culinar, insul se află la cheremul altora, gata să fie mîncat de viu.

În acest context, nu e de mirare că şi verbul a fezanda a căpătat în română noi sensuri morale şi psihologice. Verbul e un franţuzism care rezistă foarte bine în limbajul culinar, fiind înregistrat ca atare în dicţionarele generale: „a supune carnea vînată procesului de fezandare“; (reflexiv, despre carnea vînată) „a căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării“; fezandare – „proces de frăgezire a cărnii de vînat prin menținerea la o temperatură scăzută sau prin expunere la vînt timp de câteva zile“ (DEX). Rezistă le fel de bine şi în registrul colocvial, în diferite accepţii metaforice: „fusesem lăsat să mă fezandez în suc propriu, tamponîndu-mi cu apă de plumb vînătăile cîştigate“ (Ion D. Sîrbu, Adio Europa); „Îi fezandează Corona, noi doar îi punem la fript“ (despre fotbalişti, gsp.ro). Sensurile  verbului, decodabile din context, variază: de la acţiunea violentă şi negativă („a bate“: „ţăranii îi fezandează cu 7-8 bice pe spate. Cei mici se cuminţesc imediat ce văd ce pătimesc cei de la fezandat“, tpu.ro), pînă la influenţa mai subtilă şi chiar pozitivă, de transformare („iată cum cărţile bune te fezandează, te schimbă“, citestesiaplica.ro). Din context se poate deduce că fezandarea se obţine uneori prin şantaj – „Cum îl fezandează pseudojurnalistul M.P. pe omul de afaceri I.B.“ (ziardecluj.ro), iar de cele mai multe ori e pură pisălogeală cu scop persuasiv: „o gaşcă de fete o fezandează că are probleme şi-i cer 400 de lei ca să-i facă ochelari“ (facebook.com); „cred că iar se fezandează opinia publică pentru nişte ample proiecte imobiliare prin zonă“ (ziare.com). O construcţie ca a o fezanda este specifică registrului argotic şi familiar: „stau şi o fezandez pe la munci“ (bascalie.ro).

Sensurile colocviale (neînregistrate de dicţionarele noastre) par să se fi dezvoltat în română, independent de cele din limba de origine. În franceză, verbul faisander are, pe lîngă sensul de bază culinar-vînătoresc, alte sensuri figurate: „a corupe“, „a păcăli“, reflexiv – „a îmbătrîni“ (Trésor de la langue française informatisé). Participiul faisandé se foloseşte cu înţelesurile figurate „îmbătrînit“, „alterat fizic“, „corupt din punct de vedere moral“. De fapt, acestea erau şi primele sensuri preluate în română direct din franceză, acum un secol: în Realitatea ilustrată se vorbea de „idolul… elevelor, deşi cam fezandat“ (2 iulie 1931), în Furnica, despre „ceva grav, solemn, venerabil, ba chiar „«fezandat», ca să întrebuinţez un termen de bucătărie“ (10 iunie 1910); „din cauza excesivei călduri pasagerii [CFR] or să se «fezandeze» cu toţi“ (Furnica, 23 iulie 1909); o doamnă era îngrijorată de semnele bătrîneţii: „am început să mă cam fezandez“ (Tudor Muşatescu, Sosesc deseară, comedie, 1934). Sensul apropiat de cel din franceză nu a dispărut cu totul; vorbind despre muzica ascultată în tinereţe, acum cîteva decenii, cineva precizează: „aşa cum bine ne amintim, cei mai fezandaţi(timpul.info).

A fezanda şi familia sa lexicală au căpătat sensuri metaforice şi glumeţe similare celor dobîndite de sinonimele parţiale (cu sens mai larg) a frăgezi, frăgezit, frăgezire. Frăgezirea este o metaforă şi mai transparentă, amuzantă prin contrastul dintre sensul de bază pozitiv şi sensurile figurate predominant negative. Şi înţelesurile frăgezirii variază în funcţie de context, de la bătaie pînă la presiune psihologică şi persuadare: „ea trebuie educată «filosofic», frăgezită cu varga şi nuiaua“ (litero-mania.com); „DNA a cerut arestarea preventivă a deputatului I.O. pentru infracțiunile trafic de influență și complicitate la abuz în serviciu, spre frăgezire și aducere-aminte“ (kmkz.ro); „în scurt timp vei intra la frăgezit. Vei fi criticat, jignit, iar dacă nu-ţi găsesc nimic, se vor lega de familie!“ (gsp.ro). Recent, termenul a fost folosit şi în context politic: „Planul liderului PNL pentru «frăgezirea» majorității“; „să frăgezim majoritatea parlamentară, să ducem lucrurile fie spre formarea unui nou Guvern, fie spre alegeri anticipate“ (evz.ro).

Faţă de fezandare (predominant psihologică), frăgezirea pare să se specializeze pentru acţiuni mai concrete, în special în desemnarea glumeaţă a bătăii, ca înlocuitor mai expresiv al vechilor metafore ale „ameliorării“: cîrpirea şi altoirea.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).