Europa – viața merge mai departe

Bernard-Henri LÉVY
Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Europa – viața merge mai departe jpeg

Brexit este un dezastru pentru Marea Britanie. Dat fiind riscul pierderii, prin separare, a Scoției și Irlandei de Nord, țara pare să fi acceptat ideea revenirii Marii Britanii la „Little England“. Anglia e acea specie rară de leu care alege să devină mic cît un șoarece.

Unica dorință a susținătorilor Brexit e, fără îndoială, salvarea regatului englez. Dar ce fel de regat are un prim-ministru care își minte regina, așa cum a făcut Boris Johnson atunci cînd a suspendat Parlamentul, anul trecut? Cu toate acestea, susținătorii Brexit au ridicat în slăvi Imperiul Britanic și pe Winston Churchill. Dar l-au uitat pe Karl Marx, care s-a perindat și el odinioară pe străzile Londrei, și care a avertizat că istoria se repetă, în cele din urmă, ca o farsă. Cu Johnson la putere, Anglia e guvernată de o parodie a lui Churchill. Anglia nu e condusă de un model de curaj, ci de un Prinț al Cinismului – o imitație ciufulită, care își adaptează opiniile la orice e oportun din punct de vedere politic.

Susținătorii Brexit au acum obsesia „suveranității“ pe care, pasămite, au recăpătat-o. Deși se știe bine că succesul lor la referendumul din 2016 se datorează interferențelor Rusiei și algoritmilor rețelelor sociale americane. Campania -„Leave“ – o saturnalia a cinismului și a știrilor false – a fost condusă de niște șarlatani care au exultat cînd s-au văzut luați drept cei mai de nădejde democrați ai țării. Nu a fost un moment al adevărului, ci un roman prost devenit realitate.

E adevărat, se spune că Churchill i-ar fi spus lui Charles de Gaulle (un alt trecător pe străzile cețoase ale Londrei) că Anglia va prefera întotdeauna largul mării, Europei. Dacă ar mai fi trăit azi, De Gaulle ar fi remarcat că Anglia lui Johnson nu mai are nici Europa, nici largul mării. Are parte, în schimb, de războaie comerciale, de o pseudo-amiciție cu președintele SUA Donald Trump și de perspective economice mediocre, într-o lume dominată în tot mai mare măsură de puteri ca SUA, China și Uniunea Europeană însăși.

Cu toate acestea, e dureros de clar: Brexit este o înfrîngere pentru ideea Europei – această himeră metafizică, această mantie pestriță de arlechin geopolitic. Pentru a-l pomeni pe Marx o dată în plus, Europa este un amalgam unic de gîndire germană (cu demonii ei), de politică franceză (cu deșeurile ei) și de comerț englez (cu excesele sale).

Ca membru al UE, Marea Britanie era versiunea modernă a unor John Stuart Mill și David Hume împotrivindu-se grandilocvenței franceze, și a lui Benjamin Disraeli blocînd pornirile „continentale“ de șovinism wagnerian. În măsura în care Anglia reprezenta apele maritime, ea putea „spăla“ provincialismul Parisului, al Romei și al Vienei. Anglia a transpus ironia lui G.K. Chesterton în negocierile internaționale. Și a adus o notă de cosmopolitism byronian, capabil să insufle compasiune pentru Grecia aflată în criză și solidaritate cu năpăstuiții Terrei, în general.

Nu fără motiv Marea Britanie a devenit un refugiu sigur pentru Chateaubriand și Sigmund Freud, pentru guverne în exil, mișcări de rezistență și refugiați. Fără Marea Britanie, Europa va deveni mai înăbușitoare. Continentul european va avea în continuare feluriți Don Quijote, cu visele lor minunate, și va mai avea destui Sancho Panza care să taie avîntul imaginației altora. Va rămîne cu ruinele Romei, cu splendoarea Atenei și cu fantoma lui Kafka. Dar își va fi pierdut leagănul libertății.

Trebuie să renunțăm la legenda potrivit căreia Europa va fi întotdeauna unită în vremuri de criză, ca sub imperativul unei legi fizice. De ce se presupune că Europa, în marea ei înțelepciune, va răspunde oricărei răbufniri autoritare și populiste cu o forță democratică egală și opusă?

Iminența realităților Brexit nu a contribuit, anul trecut, cu nimic la salvarea alegerilor Parlamentului European. Rezultatul final a conferit o minimă legitimitate unor așa-ziși dictatori democrați, precum prim-ministrul ungar Viktor Orbán sau prim-ministrul ceh Andrej Babis. Nu greșim dacă spunem că, fără rolul istoric preventiv al Angliei, epidemia populismului va fi tot mai virulentă pe întinsul continentului european.

Occidentul nu a fost încă răpit, dar e dat dispărut. S-a spulberat oare astfel visul unității europene? Anulează exodul unui stat membru viziunea unor Victor Hugo și Václav Havel? A devenit oare Europa ceea ce marele președinte american Abraham Lincoln numea „o casă dezbinată împotriva ei însăși“?

Nu neapărat. Istoria are mai multă imaginație decît noi. UE are încă posibilitatea să păstreze Marea Britanie aproape – în inimă și în minte. Încă putem beneficia de partenerul nostru absent, resuscitînd vechiul parteneriat prin acțiunile noastre. Putem crea o uniune, dar nu a tehnocraților, ci a unor Churchill-i.

Ca anglofil neabătut, voi continua să visez la o Europă care, consolidată de moștenirea rămasă în propria casă, poate arăta simpatie față de un membru îndrăgit al familiei, care a dispărut. Cultura care ne‑a dat Magna Charta, cosmopolitismul lui Gulliver și Londra cea plină de viață nu s‑a pierdut. Încă mai știm ce este liberalismul adevărat al lui John Locke și Isaiah Berlin, chiar dacă semnificația cuvîntului a devenit confuză, sub influența unei gîndiri leneșe.

sardinele jpg jpeg

Acest gust autentic al Europei – un amestec de libertate și de scepticism ironic – este exact ceea ce ne trebuie pentru a putea înfrunta chipurile abrutizate ale dictaturii democratice. Recenta mișcare „swiftiană“ din Italia numită Sardinele se opune sloganurilor și insultelor, promovînd furia îndreptățită și umorul. „Sardinele“ îl combat pe Matteo Salvini, șeful partidului populist Liga Nordului, și ne arată că puterea exponenților iliberalismului se hrănește din timiditatea noastră.

Europa nu a murit. Continuăm să luptăm – fără Anglia, dar alături de englezi.

Bernard-Henri Lévy este unul dintre fondatorii mişcării „Nouveaux Philosophes“.

© Project Syndicate, 2020

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.