Europa, imigraţia şi „solidaritatea obligatorie”

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

În 2015 au fost depuse în ţările membre ale Uniunii Europene peste un milion două sute optzeci de mii de cereri de azil politic. Anul trecut, doar în jur de 676.000 de străini au cerut protecţie în Europa. S-ar spune, la prima vedere, că presiunea migratorie asupra Europei a mai scăzut din 2015 încoace. Contrar a ceea ce spun cifrele oficiale, imigraţia rămîne însă un coşmar administrativ şi moral pentru Europa.

În 2014, cînd a devenit preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a făcut tot posibilul ca să găsească o soluţie „eficientă, justă şi solidă” pentru fenomenul migratoriu. De numele lui rămîne legat principiul cotelor obligatorii, principiu simplu şi echitabil în sine: fiecare ţară membră a Uniunii Europene ar fi trebuit să preia un anumit număr de imigranţi, în funcţie de populaţia şi de suprafaţa ei.

Istoria se repetă acum cu noul preşedinte al Comisiei, doamna Ursula von der Leyen. Şi pentru ea imigraţia reprezintă o prioritate, şi ea încearcă să propună soluţii, iar de numele ei s-ar putea să rămînă legat principiul solidarităţii obligatorii. Cotele obligatorii nu au funcţionat, după cum ştim, iar unele ţări le-au contestat, considerînd că reprezintă un pericol identitar. Țările mici din Europa de Nord şi de Est, în special, au protestat vehement cu argumente de genul: dacă va trebui să primim în mod obligatoriu străini, acest lucru va incita şi mai mult la exod, iar în cîteva decenii noi riscăm de dispărem ca naţiune.

Nici principiul solidarităţii obligatorii nu-i satisface însă pe europeni, deşi el reprezintă o pastilă mai puţin amară. Ursula von der Leyen nu le cere ţărilor membre să primească noi imigranţi, ci să se activeze, fiecare cum poate, pentru atenuarea presiunii migratorii. Discursul poate fi rezumat cam aşa: puteţi da bani pentru amenajarea taberelor de migranţi, puteţi să vă angajaţi mai serios în protecţia frontierelor, puteţi să contribuiţi la repatrierea forţată a celor cărora nu li s-a aprobat azilul, puteţi să vă implicaţi mai mult în lupta pentru dezmembrarea reţelelor de traficanţi etc.

Presa internaţională (de exemplu, cotidianul The Guardian) a calificat această strategie drept „solidaritate à la carte”. Fiecare este obligat să acţioneze cumva şi îşi alege dintr-o listă de acţiuni cele care îi convin, pe care consideră să le poate duce la îndeplinire. Singurul punct efectiv pozitiv din noile dispozitive imaginate de echipa doamnei Ursula von der Leyen este abandonarea aşa-numitului regulament de la Dublin. În virtutea acestui mecanism, fiecare străin intrat ilegal pe teritoriul Europei se vedea obligat să-şi depună cererea de azil în ţara europeană unde punea pentru prima dată piciorul. Ceea ce a provocat adevărate traume în Grecia, Italia, Malta şi Spania, ţări aflate în prima linie a fluxului migrator.

Cînd depăşim însă registrul strict tehnic al discuţiei legate de imigraţie trebuie să recunoaştem că problema este eternă şi că nu are „soluţii”. Lupta omului pentru o viaţă mai bună ţine de instinctul de supravieţuire. Nici o lege şi nici un imperativ nu-i poate determina pe nişte oameni suferinzi, flămînzi, umiliţi, exploataţi, marginalizaţi să rămînă prizonieri în condiţia lor. Frontierele regiunilor prospere de pe glob au fost luate întotdeauna cu asalt. Uneori deplasările de populaţii au fost de fapt veritabile invazii. Istoria migraţiilor şi a deplasărilor de populaţii este şi aceea a imperiilor dispărute sau a formării unor noi naţiuni.

Chiar dacă emisfera nordică a planetei, mai industrializată şi mai prosperă, se va baricada în spatele unor fortificaţii redutabile, fluxul migratoriu provenit din zonele de sud cu demografie galopantă va crea suficiente breşe pentru a pătrunde acolo unde viaţa este considerată ca avînd un sens.

În Franţa, de exemplu, în fiecare an se instalează în mod ilegal cam patru sute de mii de străini. Unii lideri politici sînt stupefiaţi de ideea că în fiecare an pe teritoriul Hexagonului apare, de fapt, un nou oraş numărînd patru sute de mii de locuitori. Cu menţiunea că aceste oraşe noi rămîn invizibile, fiind diseminate pe un teritoriu destul de vast. Riscă Europa ca într-o bună zi, din cauza imigraţiei, să devină altceva în materie de civilizaţie, de stil de viaţă, de valori? Este ameninţată însăşi democraţia din cauza imigraţiei? Vom asista la o „înlocuire de populaţie” în Europa, aşa cum afirmă unii ideologi apropiaţi de extrema dreaptă? Riscă Uniunea Europeană să se fragmenteze între ţări deschise şi ţări închise, între cele care acceptă multiculturalismul şi cele care vor opta pentru puritate etnică?

Multe întrebări existenţiale sînt legate de imigraţie, şi de fapt nimeni nu are în prezent un răspuns la ele. Imigraţia, asociată cu eventuale grave crize economice, cu generalizarea conflictelor, cu catastrofe sanitare sau climaterice, cu infiltrarea durabilă a unor ideologii totalitare (cum este islamismul) mai poate duce şi la haos… Pentru moment, Uniunea Europeană încearcă să gestioneze raţional un fenomen care este, de fapt, iraţional. Sute de milioane de tineri şi de adulţi din Asia şi din Africa sînt doritori să se instaleze în „paradisul european”. Europa continuă să-i primească pe unii, îi repatriază pe alţii ca să dinamiteze iluziile legate de imigraţie, mai contribuie la programe de dezvoltare pentru ca fluxul migratoriu să fie frînat chiar la sursă.

Nimic, încă, nimic nu-i va opri pe oameni să caute „paradisul terestru”, nici măcar pe cei care cred profund în paradisul celest. Emisfera nordică, mai prosperă şi deţinătoare de tehnologii performante, nu se va putea proteja de haos decît exportînd bunăstare în restul lumii. Şi nici măcar atunci nu este sigur că fluxurile migratorii vor putea fi frînate sau diminuate: impulsiv, rebel şi nemulţumit veşnic de soarta sa, omul va găsi noi motivaţii profunde şi imperative pentru a migra pe o planetă unde se consideră în mod natural ca fiind la el acasă şi deci îndrituit să se instaleze unde vrea.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.