Cu două luni înaintea alegerilor legislative din Germania, Fundația Bertelsmann publică rezultatele finale ale unei cercetări realizate timp de trei ani, în valuri succesive, cu privire la populism și la percepția asupra democrației. Rezultatele au o dublă relevanță: ele ne arată care e starea de spirit în Germania înainte de vot și ne oferă oportunitatea unor comparații cu alte state europene. Mai ales că, de cîțiva ani, populismul a intrat în limbajul comun al europenilor. Concluzia: aproape o treime dintre alegătorii germani sînt tentați de curente populiste. Dar mai mult de o treime dintre alegători resping orice formă de populism; încă aproximativ 33% acceptă doar parțial diverse teze populiste. Una peste alta, populiștii din Germania sînt adesea democrați dezamăgiți, dar ei nu sînt dușmani ai democrației – a explicat coordonatorul acestei cercetări, Robert Vehrkamp. Electoratul populist din Germania nu constituie nici pe departe o minoritate. În plus, populiștii germani reprezintă tendințe mai degrabă moderate decît radicale. „Climatul politic înaintea alegerilor este departe de un moment de glorie al populiștilor.“

Cum se face totuși că populismul nu a pătruns în Germania așa cum a făcut în Franța, în Țările de Jos, în Marea Britanie, în Austria, în Italia sau în alte locuri? Ce e diferit în Germania? În primul rînd, sistemul politic produce, de ani buni, convergențe: coaliția CDU/CSU-SPD, așa-numita Grosse Koallition, presupune atingerea unui consens transideologic. Pentru a guverna, cele două mari partide de dreapta și de stînga negociază în permanență soluțiile politice. Și asta, chiar dacă la nivelul landurilor partidele se află în competiție, uneori chiar în conflict. Acest model politic configurează și opinia publică – în sensul consacrării instituției dezbaterii.

Apoi, reconstrucția Germaniei de după 1989 – un proces încă departe de a se fi încheiat – a generat, într-adevăr, nenumărate inechități: salariile sînt în continuare mai mici în fostele landuri ale RDG, infrastructura e mai slabă ca în Vest, „cîmpiile înfloritoare“ pe care le-a anunțat Kohl la reunificare au apărut, dar ele se văd doar dacă ți pui ochelari… Mulți germani din Vest se întreabă cît vor mai avea de plătit pentru ca Estul să atingă același nivel. Dar consensul – ba chiar unanimitatea – în jurul proiectului major al reconstrucției Germaniei unite a rămas de nestrămutat. Aici nu e loc de populism!

În fine, în plan european, Germania a rămas lider indiscutabil – nici măcar neprietenii germani ai Uniunii Europene nu-i pot reproșa Angelei Merkel că nu reprezintă interesele statului sau că nu preia inițiativa construcției europene.

Pînă și în ceea ce privește politicile cu privire la emigranți opiniile sînt mai degrabă moderate în Germania. Doar foarte puțini germani ar fi de acord cu expulzarea în masă a refugiaților și numai un singur partid (Alternative für Deutschland, AfD) propune electoratului asemenea „soluții“ radicale. „Dacă n-am fi avut o problemă de integrare a refugiaților, aproape că n-am avea de ce să mai discutăm despre populism în Germania“, e de părere Robert Vehrkamp. 69% din alegătorii considerați po­pu­liști susțin apartenența Germaniei la UE, chiar dacă sînt de părere că „s-a mers prea departe cu integrarea“.

Studiul arată o repartizare relativ uniformă a populiștilor de-a lungul axei dreapta-stînga. Ideologiile, în sensul clasic, au devenit irelevante. Atracția față de promisiuni populiste este aceeași, indiferent de ideologie. Relevant, în schimb, e nivelul studiilor și nivelul veniturilor: cu cît sînt mai puțin educați și cu cît cîștigă mai puțin, oamenii sînt mai tentați de populism.

În ciuda existenței unei majorități frustrate în legătură cu modul în care funcționează democrația, există un consens solid în jurul principiilor democratice. De fapt, chiar și cei care îmbrățișează diverse direcții populiste apără cu și din convingere sistemul democratic. Un paradox? Poate. Depinde ce înțelege fiecare prin democrație…

E, deci, puțin probabil ca alegătorii dezamăgiți de establishment-ul politic din Germania – precum cei care l-au adus la putere pe Trump, în SUA, sau cei care au votat pentru Brexit în Marea Britanie, sau cei care au ales, în primul tur al alegerilor din Franța, să voteze cu Marine Le Pen ori cu Jean-Luc Melenchon – să aibă vreo influență la alegerile de la sfîrșitul lunii septembrie.

Foto: wikimedia commons