De ce presa abandonează unele subiecte importante

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Există un curent de opinie printre jurnaliști care spune că principiul obiectivității este supraapreciat și, în realitatea verificabilă, imposibil de aplicat. Am auzit de mai multe ori această teorie care spune în esență că, pentru a fi relevant, jurnalismul trebuie să fie militant. Să facă din subiectivism misiune și din echidistanță maximum un deziderat pentru alte timpuri și altă generație. Explicația pentru această linie de argumentare stă în frustrarea pe care o întîmpină orice ziarist atunci cînd remarcă lipsa de reacție a societății în fața dezvăluirilor, demonstrațiilor sau revelațiilor sale transformate în materiale de presă și aduse la cunoștința opiniei publice.

Alegînd să vorbești doar cu o parte a publicului, spun adepții acestui ra­țio­nament, ești sigur că măcar acei oameni vor fi un pic mai informați. Însă, în absența unei baze comune, a unui numitor comun, această tactică nu face decît să adîncească falii. Un cerc vicios care lasă, pînă la urmă, senzația unei societăți dezorientate, ai cărei membri au rămas de mult fără repere comune. Am ales cîteva exemple recente de materiale de presă rămase, practic, fără nici un ecou în afara bulei, mai mari sau mai mici, create în jurul entităților media care au ales să le publice.

Mugur Isărescu și Securitatea

„Sursa Manole. Sub acest nume de cod s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al Băncii Naționale a României. Se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe.“

Informația, susținută și de documente, apare în România liberă și este completată de un articol din PressOne din care aflăm, printre altele, că SRI este un pic îngrijorat după ce s-a aflat că dosarul Institutului de Economie Mondială (al cărui angajat a fost, în anii ’80, Isărescu) nu a fost bine „periat“ înainte de a fi trimis la CNSAS.

Reacții? Slabe. Aproape inexistente. Subiectul a fost preluat doar marginal și a dispărut cu totul de pe agendă după cîteva zile. O discuție serioasă despre rolul guvernatorului BNR în perioada post-decembristă în lumina acestor dezvăluiri? Aș!

„Noi sîntem statul“

Sînt ani de zile de cînd Evenimentul zilei a încetat să mai fie publicația numărul unu a României. Schimbările curioase de acționariat și linie editorială au împins „bulina roșie“ într-o zonă mai degrabă neclară a peisajului mediatic. Și totuși, serialul „Noi sîntem statul“ publicat în ultimele săptămîni ar fi meritat, poate, mai multă atenție. Nu a primit-o.

Evz nu reușește – probabil nici nu încearcă – să găsească infracțiuni, însă pune destul de multe și relevante întrebări legate de relațiile personale dintre politicienii, magistrații și șefii de servicii secrete care obișnuiau să socializeze nefiresc de mult departe de ochii publicului. Altfel spus, lasă să se înțeleagă Evz, procesul de luare a deciziilor avea loc în afara cadrului instituțional firesc, administrația fiind folosită drept camuflaj pentru agenda celor implicați. Rezultatul e că, deși s-a dorit întărirea statului, statul e singurul care pierde pe linie. Nu am să întreb dacă ați citit seria de articole sau dacă le-ați văzut dezvoltate în altă parte. Am să întreb dacă ați auzit de ele.

Averea familiei Dragnea

Săptămînile trecute am aflat de la HotNews traseul unei complicate afaceri cu o fermă de porci ajunsă de la o firmă apropiată președintelui PSD Liviu Dragnea la fiul acestuia. Pe fundal, vocea tatălui, aflat în poziția de principal actor al guvernării, poate fi auzită vorbind despre subvențiile pentru – nici o supriză – crescătorii de porci. Un subiect care, din nou, ar fi meritat mai multă atenție și, poate, eforturi de investigație din partea unor instituții de presă cu resurse mai mari decît ale HotNews. Însă, la fel ca și în cazul celorlalte două exemple, subiectul a fost citat doar marginal și, în cele din urmă, a fost uitat sau abandonat.

La fel s-a întîmplat și cu investigația Rise Project privind concediile domnului Dragnea în Brazilia alături de un grup întreg de milionari și politicieni români. Povestea are toate ingredientele unui thriller (faptul că unul dintre membrii grupului s-a sinucis în toaleta unui avion e doar unul dintre detalii), însă ea nu a făcut decît să agite un pic timeline-urile de Facebook, fără să fie preluată și continuată într-un mod relevant de alte organizații de presă.

S-ar putea crede că invidia e cea care oprește presa să discute subiectele concurenței. Asta ar fi cumva de înțeles, însă mă tem că nu e explicația principală. Multe dintre redacțiile românești au abandonat, pur și simplu, lupta pentru public, alegînd mai degrabă să afirme și să confirme prejudecățile micului sector de audiență pe care au reușit să și-l aloce fiecare.

Știm deja unde să ne uităm dacă nu ne place Dragnea, la fel cum știm unde să căutăm argumente pentru antipatia față Iohannis. Însă ceea ce publicul nu poate să facă și nici nu ar trebui să facă este să fie obligat să se comporte ca departamentul de monitorizare de presă al unei instituții publice sau corporații.

Imaginea presei românești în 2017 evocă situația unor oameni aflați în tuneluri paralele care își strigă cu toții adevărul fără să fie conștienți că lumina pe care o văd la celălalt capăt este aceeași. Lucrăm cu adevăruri de nișă, cu aerul că doar al nostru e valabil. Nu e. Sînt complementare.

Publicații ca Mother Jones, Breitbart sau Think Progress (toate din Statele Unite) sînt exemple că se poate și așa. Se poate, dar, în cursa pentru atenția publicului de nișă, se pierde destul de repede sensul de misiune publică al jurnalismului. Adică dorința de a face bine societății în ansamblu și nu doar celor asemenea ție. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.