De ce pățim ce pățim?

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Precum toți cititorii acestei reviste, sînt și eu îngrijorat de vulgarizarea politicii românești, de acapararea funcțiilor de decizie în statul român de către repetenți, neisprăviți și impostori, de uimitoarea susținere populară de care se bucură incompetența și hoția. Linia politică Dragnea-Tăriceanu-Dăncilă este doar simptomul cel mai acut al acestui proces exasperant de ridicare în rang a celor fără carte și aruncare în dispreț a celor cu carte. Sufăr și eu, alături de o minoritate deprimată, să văd că lumea românească a produs un sistem politic care pare a fi programat să ucidă meritul și să promoveze meteahna scandaloasă. Așadar, de ce pățim ce pățim?

Observ imediat că, în materie de explicații, sîntem bine garnisiți. Ați sesizat, cred, că în orice conversație locuțiunea conjuncțională „pentru că“ apare imediat. Constați ceva, spontan ți se răspunde cu „pentru că“ și începe explicația. Tot la a doua replică în orice conversație, nu se poate să nu intervină vreun conviv care să înceapă cu „pentru că“. Ai zice că toată lumea știe de ce pățim ce pățim! Bineînțeles, chiar dacă toată lumea știe de ce, nimeni nu poate face nimic – dar asta este o altă poveste. În acest context, în care totul merge în jos cu viteza dezastrului și toată lumea zice că știe de ce, schițez și eu explicația mea.

Cred că acest nou val de oameni politici s-a impus în România pentru că, de fapt, mesajul antielitist al propagandei comuniste a cucerit pe deplin inimile și mințile românilor. Am fost învățați să disprețuim elita de orice fel (intelectuală, morală, economică etc.) în numele unui egalitarism radical. După ce am fost învățați să disprețuim elita (asta vine, ca în principiul pascalian învățat în fizica elementară, cu o creștere a prețuirii pentru mediocritate), am fost învățați să nu o mai recunoaștem și apoi să nu o mai creștem. Proiectul elitei a devenit el însuși vulgar, din moment ce i se bagă în cap oricui „și tu poți fi elită“. Adevărul că nu oricine poate atinge un nivel elitar, ba chiar cei mai mulți dintre noi nu o pot face, a devenit de nerostit. Așa că anularea elitei prin vulgarizare a ajuns și la varianta tare: „Ești deja elită, doar că nu-ți dai seama, ceilalți îți bagă în cap că unii îți sînt superiori, nu-i adevărat, toți sînt ca tine!“ Sistemul socio-educativ dezirabil este acela care produce doar masă și nu ratează producînd elită. Și am ajuns în anii noștri. Am ajuns să credem, de pildă, că scopul fundamental al educației nu mai este avîntul spre performanță intelectuală și morală, cu finalitatea inevitabilă a identificării și cultivării elitei, ci un fel de pregătire „pentru viață“ a tuturor. Nimeni nu rămîne în urmă – iată mantra școlii de azi. Asta, desigur, înseamnă că toți merg înainte în pasul celui mai lent. Cine și în numele a ce a decis că cel mai isteț și mai dotat trebuie ținut în frîu pînă cînd cel mai tont e capabil să treacă pîrleazul? Ca să scăpăm de această întrebare apăsătoare, am inventat cea mai puternică ficțiune: de fapt, nu există isteți și tonți, toți sînt(em) la fel. Natura nu există! Existăm doar noi, care spunem naturii ce este „corect“ să facă! Ne face natura diferiți? Greșit! Ne face absolut la fel. Gîndiți-vă că profesorului, căruia i se cerea altădată să fie un model de știință de carte și de înțelepciune pentru elev, astăzi i se cere să fie „de gașcă“, „atractiv“, să „placă“ elevului. El trebuie să se coboare la nivelul ultimului elev; e inadmisibil să ceri azi elevilor să se străduiască să se ridice la înălțimea profesorului. Vă amintiți ideea mult aplaudată a centralității elevului în sistemul de educație? Este tocmai efectul spiritului antielitist al vremii. În loc să construim o educație concentrată pe model, construim educație în jurul confortului și plăcerii elevului. Rostul esențial al școlii este să-i placă elevului și acestui rost i se subordonează totul. Iar plăcerea elevului e un ideal sistemic greu de atins, ceva ca un orizont incert. Nu mai știi cum să faci să-i placi. În acest context, cel căruia nu-i place la școală e bun (e normal, mai exact), iar cel căruia îi place la școală e cam dereglat. Ați sesizat ce e cu adevărat comun în biografiile celor trei corifei ai puterii de azi, L. Dragnea, V. Dăncilă și C. Popescu Tăriceanu? Deși provin din zone diferite, au vîrste diferite și experiențe de viață diferite, e ceva ce-i unește mai puternic decît orice: nu le-a plăcut la școală. Toți trei provin din submediocritatea școlară a anilor comunismului și post-comunismului imediat, iar istoria lor școlară s-a desfășurat în jurul standardului promovabilității și atît. Toți trei sînt, de fapt, antielitiști. Cum de niște mediocri absoluți au luat fotoliile elitei politice? Evident, nu sîntem deloc străini de această situație. Ni se datorează. Poporul needucat? Sigur, are vina lui și – ferice de el – habar n-are de asta. Nu și dă seama ce face ținînd asemenea indivizi la așa mare putere. Dar ceilalți români? Cei educați? Cei umblați? Cei care mai citesc cîte ceva?

Ce-ar zice mulți dintre cei care acum ies exasperați în Piața Victoriei dacă ar afla că inclusiv datorită ideilor lor progresiste, antielitiste, specia Dragnea e atît de puternică acum? Ce-ar zice mulți dintre cei care se așază pe asfaltul încins din fața Guvernului dacă ar afla că, poate fără să vrea, luptînd viguros contra capitalismului, contra competiției și contra ideii că elitele trebuie să conducă o societate, contra celor vechi, cu operă și cariere, au sprijinit afirmarea tipului uman „Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu“? Cel mai probabil, nu ar accepta o asemenea ipoteză. Dar chiar și așa, ne putem gîndi la ea…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.