De ce ne plac nemţii şi ne enervează olandezii?

Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Vă mai amintiţi de Axa Bucureşti-Londra-Washington, pe care preşedintele Băsescu îşi inaugura primul său mandat, în 2004? Dacă nu, nici o pagubă! Anul 2011 a adus replierea viguroasă a României pe „Axa Berlin-Paris“ (dacă aceasta o fi existînd cu adevărat sau dacă nu cumva se opreşte fix în capitala germană).

Desigur, nu aceasta e ştirea care ne-a scăpat în 2011. Partea interesantă este că noul discurs de la Bucureşti, început prin august, odată cu ralierea preşedintelui Băsescu la ideea Statelor Unite ale Europei, a dus, spre finele anului, la creşterea „cotei“ acestuia în sondaje. Cum de a fost posibil ca un apel la „cedarea de suveranitate“ să ducă, pînă la urmă, la efecte sociologice pozitive?

În primul rînd, fiindcă românii au mai mare încredere în instituţiile europene decît în cele româneşti.

Potrivit Eurobarometrului din decembrie, românii se numără printre cei mai nemulţumiţi europeni cînd vine vorba de situaţia economică din ţara lor (90%, faţă de 99% în Grecia) sau de încrederea în Guvern (10%), Parlament (9%) şi partide politice (8%). Lucrurile se schimbă însă cînd românul priveşte spre Europa.

Conform aceluiaşi Eurobarometru, întrebaţi despre situaţia economică din Uniunea Europeană, peste o treime dintre români consideră că aceasta este bună. Mult – faţă de media europeană de 18%. „Europa“ rămîne încă, în mentalul colectiv, modelul, agentul „schimbării în bine“, sursa de presiune necesară pentru ca guvernanţii locali să nu o ia razna. Cedarea de suveranitate este, aşadar, mai degrabă ceva bun. Mai bine „ai lor“ decît „ai noştri“!

Pe de altă parte, politicianul Traian Băsescu a sesizat exact nevoia Germaniei de aliaţi în vederea impunerii regulilor guvernanţei economice. Reguli care, de bună seamă, îi plac şi preşedintelui român. Dar nu asta e esenţial.

Dînd sprijin Berlinului, liderul român a ieşit, deodată, din conul de umbră al afacerilor europene, devenind un partener important de dialog. Vizita din noiembrie în Germania şi mesajele lansate cu ocazia Consiliilor Europene din octombrie şi decembrie au şters ceva din imaginea de lider provincial şi de actor de mîna a doua în afacerile europene, în care preşedintele se cam complăcea în ultimii ani.

De partea cealaltă a „baricadei politice“, opoziţia a fost complet luată prin surprindere. Ocupată cu teme mărunte, precum excluderea lui Mircea Geoană – pe fondul „disperării de a ieşi în evidenţă cu o vizită în SUA“ cînd, de fapt, „Axa“ se schimbase! – alianţa de opoziţie nu a găsit un răspuns coerent. Preşedintele a apărut la TV făcînd politică mare, cu Angela Merkel şi ceilalţi lideri europeni, în timp ce PSD îşi spăla rufele în public, iar PNL nu ştia ce să facă.

Nici pînă astăzi, USL nu a venit cu un discurs articulat pe tema Pactului fiscal şi a obligaţiilor pe care România ar trebui să şi le asume. Nimic altceva în afară de mesaje plîngăcioase despre „pierderea suveranităţii“! Să ne mai mirăm atunci că, în ultima parte a anului, puterea a crescut în sondaje, iar opoziţia a scăzut?

Anul 2012 se anunţă unul de foc pe arena europeană. Cu atît mai multe oportunităţi pentru preşedinte, care pare să se fi prins vîrtos de scara trenului!

Dar... există şi un „dar“. Dosarul Schengen bălteşte şi, cu toate declaraţiile de susţinere venite din partea noii preşedinţii daneze, perspectivele sînt mai degrabă pesimiste în 2012. Guvernul olandez nu dă deloc semne că ar avea de gînd să cedeze. De altfel, actul politic care stă la baza actualei coaliţii guvernamentale de la Haga, cu un cabinet bicolor, liberal-conservator, susţinut de extrema dreaptă, prevede că Olanda se va opune oricărei extinderi a Spaţiului Schengen.

O prevedere inspirată, evident, de Partidul Libertăţii, naţionalist şi eurosceptic. Marja de manevră a celor două partide ale dreptei „tradiţionale“ este practic zero în ce priveşte extinderea Spaţiului Schengen – asta dacă nu cumva vor să-şi dărîme propriul guvern!

Dinspre Bucureşti, mesajele au fost mai degrabă provocatoare la adresa Olandei – „războiul“ vamal al bulbilor de lalele sau apelul preşedintelui Băsescu de boicotare a legumelor olandeze. Aceste declaraţii nu fac însă decît să-i solidarizeze pe olandezi cu propriul guvern şi să dea executivului de la Haga încă un motiv – dacă mai avea nevoie! – de a ne spune nu.

Ar fi fost, oare, mai bine ca România să fi adoptat un ton mai moderat şi să fi mizat, dimpotrivă, pe convingerea opiniei publice olandeze că guvernul ţării sale greşeşte? În definitiv, atitudinea în dosarul Schengen este dictată de interesele unui partid minoritar! Posibil.

Dar, întorcînd moneda pe cealaltă faţă, se prea poate ca Bucureştiul să fi ştiut din start că, atîta vreme cît actuala formulă guvernamentală de la Haga funcţionează, şansele noastre reale de accedere în Spaţiul Schengen tind spre zero. Nimic nu-l costă, aşadar, pe preşedintele român să recurgă la ceva focuri de artificii pentru a-şi mai cîrpi imaginea internă.

Altfel, tonul conciliant faţă de Olanda rămîne pentru viitoarele guverne. Noi vom avea alegeri în noiembrie 2012. Şi, dacă actuala formulă guvernamentală din Olanda rezistă pînă la finalul mandatului, atunci avem de aşteptat, în privinţa lor, pînă în vara lui 2014!   

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.