Cum mor democraţiile

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Sub acest titlu, doi profesori de la Harvard, Steven Levitsky și Daniel Ziblatt, încearcă să construiască o teorie a declinului democratic modern. Cei doi pleacă de la premisa că vremea loviturilor de stat spectaculoase, a regimurilor militare sau a revoluțiilor cu arma în mînă a cam apus.

Am intrat în zona degradării subtile. Procesul începe de la urne și continuă cu complicitatea naivă sau lipsită de inteligență a altor participanți la jocul democratic. Dictatorul modern e ales, apoi face imposibilă concurența. Cu ajutorul tribunalelor, al controlului presei și al îndepărtării oricăror adversari reali. Aparența democratică se menține întotdeauna. Nu se renunță la alegeri și nu se renunță nici la proceduri. Pe scurt, cînd autoritățile electorale, instanțele și proprietarii de media răspund și depind de șeful regimului, democrația devine o farsă.

Liderii care în ultimii ani au folosit drepturile conferite de democrațiile în care s au născut pentru a anula tocmai aceste drepturi și a perverti întregul proces în favoarea unor interese restrînse și instincte autoritariste sînt mulți. Erdogan, Putin, Maduro (precedat de Chávez), Fujimori, Saakashvili, Orbán sînt cîteva nume, dar nu toate. Toți aceștia au în comun faptul că, la un punct în carierele lor, s-au aliat cu politicieni și instituții ale căror credințe democratice nu puteau fi puse la îndoială. Ce le putea fi reproșat acestora din urmă era, sau este încă în unele cazuri, incapacitatea de a sesiza la timp pericolul.

E cumva înduioșătoare mărturia lui Rafael Caldera, un fost președinte al Venezuelei, care încearcă neconvins să explice de ce s-a folosit de Hugo Chávez pe vremea cînd Chávez era doar un aventurier excentric. „Nimeni nu credea că Chávez are fie și o șansă minusculă să ajungă președinte“. A ajuns, iar Vene-zuela nu va mai fi niciodată la fel.

La acest președinte al Venezuelei m-am gîndit urmărind, la sfîrșitul săptămînii trecute, congresul PSD din București. Sub privirile apatice ale unei săli de delegați plictisiți, Liviu Dragnea a anunțat un întreg program de conservare și întărire a puterii personale.

Am privit cu atenție în jur. Foarte puțini dintre participanți îl ascultau cu adevărat pe supremo-ul pesedist. De altfel, după ce dl Dragnea a terminat de vorbit, foarte puțini dintre ei reținuseră vreo idee clară din programul tocmai anunțat. Și nu pentru că n-ar fi fost în stare, ci pentru că delegații știau la fel de bine ca și cei care se succedau pe scenă că participau cu toții la o mică piesă de teatru. Că mimau democrația de partid, că falsificau ideea de dezbatere. Și mai ales că nimeni nu va avea curaj să remarce lucrurile astea cu voce tare.

Puțini dintre ei au acceptat deschis faptul că sînt tratați cu dispreț, că sînt umiliți de Liviu Dragnea atunci cînd acesta a decis cu de la sine putere să își conserve poziția în partid nu pe bază de voturi, ci pe baza unui soi de consultare ironică. „Vreți să rămîn președintele vostru?“ „Daaaaa!“, au răspuns cîteva zeci de entuziaști de serviciu din sală, alte cîteva mii au mîrîit o aprobare neconvinsă, dar mai ales nepăsătoare.

La Sala Palatului, președintele PSD a avut 4000 de complici. Îi număr printre ei și pe Călin Popescu Tăriceanu și Kelemen Hunor, cei fără de care liderului PSD i-ar fi un pic mai greu să aplice vreun program politic, fie el democratic sau autoritarist.

Democrațiile se sting pentru că oamenii care cred în ele fac calcule proaste, pentru că dictatorul-în-așteptare reușește să creeze senzația că domnia sa e inevitabilă, că dorințele sale sînt lege, iar agenda sa ireversibilă. Controlul tot mai strîns pe care îl exercită dl Dragnea asupra României e posibil și pentru că Opoziția își negociază principiile.

„Gata cu blaturile cu PSD“, a spus Ludovic Orban ferm, după care n-a mai făcut nimic. I-ar fi fost ușor să dea un exemplu. Nu trebuia să se uite mai departe de consiliile locale din București, acolo unde, dincolo de vreo două excepții, reprezentanții PNL sînt niște pesediști de mîna a doua, gata să facă pe plac oricărui primar se uită cu bunăvoință spre ei. Asta e complicitate. Sau blat, cum îi place domnului Orban să spună.

Pe românește, democrația moare cu fiecare contract public împărțit între Putere și Opoziție, cu fiecare companie de stat a cărei conducere e stabilită pe bază de algoritm, cu fiecare participare în șarada mediatică pusă la cale pentru sprijinirea domnului Dragnea și pentru crearea de narațiuni false, consumatoare de energii și nervi.

Moare și așa cum o descriu Levitsky și Ziblatt, prin infiltrarea Justiției cu politruci, oameni cu loialități curioase sau incompetenți militanți, dar moare și cu un specific apăsat românesc. Mă gîndesc mai ales la cinism.

Opoziția de la București duce războaie cu persoanele care primesc ajutor social, nu cu Liviu Dragnea și haotica sa revoluție fiscală. Nu Lia Olguța Vasilescu e ținta ideologilor dreptei românești, ci cine știe ce familie amărîtă, vinovată că se află de cealaltă parte a empatiei chinuite de care e uneori în stare statul român.

Românește e să disprețuiești ghinionistul și să îi bagi degetul în ochi bugetarului de la care, altfel, aștepți servicii ireproșabile. Tot românește e să propovăduiești, ca partid de opoziție, un soi de darwinism tîmp, în care sînt îmbrînciți pe scări niște milioane de oameni în numele unei false meritocrații care, cel puțin în cazul partidelor de opoziție, a produs doar niște detașamente de năuci.

Probabil, dl Dragnea vrea puterea absolută. Dacă se va întîmpla vreodată să o obțină, iar democrația românească să sucombe, asta se va întîmpla și pentru că opoziția democratică (USR, PNL) a contribuit din plin.

În mod curios, partidelor românești încă mai trebuie să le traducă cineva cuvîntul „democrație“.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.