Cultura nemulţumirii

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Trăim vremuri trepidante – în privința asta nu încape discuție. Printre altele, trăim cu frenezie barbară un spirit al timpului care aruncă în aer vechile înțelepciuni. Una dintre ele spunea, cuminte, că „e bine să te mulțumești cu ce ai“, cu varianta „e bine să te mulțumești cu puțin“. Astăzi, asemenea sfaturi sînt prost văzute. Cumințenia nu mai e de mult o valoare. Vreme de mii de ani, totuși, asemenea sfaturi erau socotite „de aur“. Dacă nu supăr prea tare, sînt de părere că am comite o imensă greșeală să credem că toți cei de dinaintea noastră au fost niște proști trăind după asemenea sfaturi, iar noi sîntem deștepții speciei cînd le nesocotim, trufaș.

Pentru noi, să te mulțumești cu ce ai e un scandal, o abdicare de la dorința de mai bine, de la lupta pentru o viață mai bună, de la lansajul către fericire. Mitul mai binelui lucrează al dracului de eficient în sufletul oamenilor de azi. Poți schimba lumea! – se spune, cu impuls pedagogic, oricărui țînc. Oare? Și nu mă întreb asupra puterii fiecăruia de a schimba lumea (măcar a micii lumi în care trăiește), ci asupra înțelepciunii acestui îndemn. Am văzut prea mulți oameni care au pornit să schimbe lumea și a ieșit rău, ca să nu mă întreb: „Oare e bine să ne băgăm unii altora în cap că putem schimba lumea?“

Puține curente de gîndire au influențat ființa mai mult decît stoicismul. Manualele spun că se poate identifica un curent de gîndire stoic începînd cu secolul al III lea î.Chr., în lumea elenistică, apoi în Imperiul Roman, și că a fost sublim preluat în creștinism. Totuși, atitudinea stoică există în oameni cu mult înainte de a deveni idee sistematizată, căci, fundamental, stoicismul ne spune că trebuie să ne controlăm emoțiile și pulsiunile în fața realității, că trebuie să luăm lucrurile așa cum sînt și nu cum ne imaginăm că ar fi, că fericirea începe cu acceptarea. Asta duce, imediat, la o autonomizare a omului în raport cu ceea ce i se dă să trăiască, din moment ce voința lui se construiește în limitele realității. De aici rezultă o etică a păcii (cu sine și cu ceilalți), o cunoaștere rațională, o realistă încredere în sine. Autocunoașterea, ca și cunoașterea lumii în ansamblul ei, sînt necesare fericirii și, imediat, urmează eliberarea de sub tirania fricii, dar și de sub vraja otrăvitoare a speranțelor deșarte. Așa au fost educați oamenii să trăiască mii de ani și nu se poate spune că ceea ce au produs și ne-au lăsat indică eșecul. Dimpotrivă, moștenirea pe care am primit-o de la înaintașii noștri este atît de mare și de bogată, încît avem serioase probleme să ne ridicăm la înălțimea ei. Așa că o simțim ca pe o povară. Trăim vremea în care se spune că e mai bine să scăpăm de această moștenire decît să o cunoaștem în profunzime și, vai, să o continuăm. Să te revolți e mai bine decît să cunoști. Să întorci spatele e mai ușor decît să urmezi. Cel mai ușor e să te revolți înainte de a încerca să cunoști.

Lumea euro-atlantică de astăzi, cea mai prosperă și mai sigură din cîte au existat vreodată, subîntinde o cultură a nemulțumirii. Sesizați și dumneavoas­tră că, în jur, avem numai oameni ne­mulțumiți, vexați în permanență, su­pă­rați pe ceva, revoltați de altceva, oameni care nu (se) acceptă. Sîntem supărați pe gu­vern (întotdeauna!), pe restaurante, pe taxiuri, pe mall-uri, pe programele TV, pe vecini, pe rude, pe natură (ba că plouă, ba că nu plouă, ba că e cald, ba că e frig etc.). Educația a devenit un cult subtil al plăcerii. Copilul, de mic, trebuie lăsat să facă doar ce-i place. Nu-i place matematica, să n-o învețe! Nu-i place muzica clasică, nu-l forța, lasă-l să nu știe altă muzică în afara celei de la radio, că aia-i place! Nu-i plac hainele astea, ia-i imediat altele care-i plac!

După ce a scris Mitul lui Sisif, în 1942, Albert Camus a scris Omul revoltat, în 1951. Ambele eseuri trebuie citite împreună ca să înțelegem exact ruptura la care mă refer. Viața e absurdă și trebuie să ne punem serios problema sinuciderii, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne punem imediat ștreangul de gît. Trebuie să ne revoltăm, să spunem „Nu!“. Și aici vine momentul în care ne desprindem de înțelepciunea stoică, milenară, care ne învață că a spune „Nu!“ înseamnă a renunța. Camus scrie că omul revoltat este cel care spune „Nu!“, mais s’il refuse, il ne renonce pas. Asta, crede admirabilul autor, îl scoate pe om din singurătate și-l face să spună, de fapt: le „Tout ou Rien“, le „Tous ou Personne“! Neîndoielenic, în 1951, așa ceva suna proaspăt, nou, eliberator. Dar în 2017 sună banal, „de bun-simț“.

Întrebarea care se pune, și pe care Albert Camus nu o vedea, este cum anume mai poți construi ceva – în sensul clasic, real, așa cum au construit înaintașii noștri – dacă toată lumea se revoltă, dacă toată lumea spune „Nu!“ și nici nu renunță, dacă toată lumea vrea totul sau nimic. Pentru fiecare dintre noi, ființe libere, crescute în ideea că libertatea înseamnă a face ce-ți place, „totul“ înseamnă altceva, iar ceea ce ne unește este doar urgența cu care vrem „totul“. Sîntem toți impacienți, dar fiecare în numele altor așteptări, căci infernul plăcerii constă tocmai în delirul absolut al subiectivității. Or, cu acest material uman vrem noi să construim o lume unită, care livrează plăcere în mod egal, pentru fiecare dintre noi. Mă tem că nu merge așa. Cultura nemulțumirii nu produce, de fapt, nimic. Și ne enervează la culme că cei de dinaintea noastră, croiți mai degabă stoic, au fost atît de productivi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.