Evident, Recep Tayyip Erdogan nu votează la alegerile parlamentare din Germania din 24 septembrie. Dar întrebarea din titlu nu e lipsită de obiect. Mai ales că Erdogan însuși s-a pronunțat în acest sens, stîrnind un nou val de turbulențe în relațiile oricum tensionate dintre Turcia și Germania. Pe scurt, președintele turc i-a îndemnat pe etnicii turci din Germania să nu voteze cu CDU, SPD și cu Verzii, pe care le consideră partide „inamice ale Turciei“. Iar atunci cînd ministrul german de Externe Sigmar Gabriel l-a acuzat de ingerințe în chestiuni politice, l-a pus imediat la punct spunînd că „trebuie să știe unde îi e locul“. Acesta e doar cel mai recent episod dintr-o lungă serie de derapaje în relația dintre cele două state. E cu atît mai grav cu cît baza relațiilor e solidă: turcii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Germania. Iar Germania e cel mai important partener economic al Turciei. Ce s-a întîmplat?

Deteriorarea relațiilor dintre Germania și Turcia a început acum un an, odată cu puciul eșuat împotriva lui Erdogan și mai ales odată cu urmările sale: represaliile, înăsprirea regimului de la Ankara, referendumul în urma căruia președintele a căpătat prerogative sporite, arestarea unor activiști pentru drepturile omului și a unor jurnaliști critici (inclusiv a corespondentului german de origine turcă Deniz Yücel). Guvernul federal consideră că Germania și Europa nu pot asista impasibile la deteriorarea democrației, iar cancelara Angela Merkel nu a ratat nici o ocazie să-i transmită aceste îngrijorări președintelui Erdogan. Ea s-a numărat, de altfel, printre puținii șefi de guvern din Europa care au riscat relațiile bilaterale în numele principiilor democratice: faptul că aceste relații au ajuns acum într-un punct critic i se se datorează și ei, într-o oarecare măsură.

Însă cel care se află la originea crizei e președintele turc, care se folosește de pretinși inamici externi pentru a-și justifica politica de forță din interiorul țării. Iată un exemplu. În urmă cu nu mult timp, serviciile de informații au emis o listă neagră cu aproape 700 de companii germane active în Turcia, considerate o amenințare: erau suspecte de terorism. „Suspect de terorism“ a devenit în ultima vreme o ștampilă aplicată tuturor adversarilor lui Erdogan. În urma presiunilor diplomatice, existența acestei liste negre a fost infirmată de autorități, iar incidentul a fost catalogat, într-o discuție telefonică între miniștrii de Interne Thomas de Maizière și Süleyman Soylu, drept „o problemă de comunicare“. Oficialul turc a promis că va retrage documentul și că instituțiile din subordine nu vor ancheta firmele. Un prim pas spre normalizarea relațiilor? Mai degrabă un soi de oportunism de busi-ness. Oricum, ca urmare a acestui incident, Germania a emis o nouă avertizare de călătorie în Turcia, iar ministrul de Externe Sigmar Gabriel a descurajat noi investiții germane în Turcia. După Handelsblatt, companiile mari, cu tradiție, își păstrează planurile. Există însă și companii care au anunțat că îngheață sau că amînă planurile de investiție. Pe termen scurt, Turcia poate pierde investitori.

Atunci cînd îi îndeamnă pe etnicii turci din Germania să nu voteze cu SPD, cu CDU sau cu Verzii, Erdogan se referă, de fapt, la partidele importante care fac politica la nivel federal sau regional. El îi vizează deci pe politicienii din arcul guvernamental, printre care există dacă nu unanimitate, atunci cel puțin un consens cu privire la relația cu Turcia: cu toții sînt critici ai regimului Erdogan. Cu ce partid ar vota Erdogan la alegerile din Germania? Nu a spus, dar nu e exclus să viseze la o victorie a AfD, partidul Alternativa pentru Germania, antiimigranți și antioccidental. O Germanie slăbită de extremism și de populism, eventual islamofobă, i-ar întări rolul de unificator al turcilor de pretutindeni.

În Germania trăiesc în jur de trei milioane de persoane de origine turcă. Un număr semnificativ au obținut cetățenia germană – deci și dreptul de a vota. La alegerile locale, comunitățile turce au un impact semnificativ. La alegerile pentru Parlamentul federal, impactul este mai puțin vizibil, dar nu neglijabil. La ultimele alegeri, cetățenii germani de etnie turcă au votat preponderent cu SPD și cu Verzii. E greu de presupus că Erdogan are vreo influență asupra lor: diaspora turcă din Germania e mai degrabă de orientare liberală și pro-occidentală. Și, pînă acum, încercările lui Erdogan de a-i recupera pe cei neintegrați, pe periferici, pe perdanți, și de a-i transforma în agenții săi din Germania au eșuat.