Clişeic
Termenul francez cliché a intrat în multe limbi, începînd din secolul al XIX-lea, pentru a desemna – cu sensul său figurat, dezvoltat, în franceză, pornindu-se de la tehnica de reproducere tipografică – locul comun, banalitatea, stereotipia unei expresii (sau a unei idei). Clişeul lingvistic presupune în genere o inovaţie iniţială, o formulă expresivă repetată pînă la saţietate şi pînă la pierderea expresivităţii. În română, franţuzismul este atestat de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi a fost adaptat ortografic şi morfologic, primind finala -u (ca bufeu, croşeu, expozeu, ricoşeu etc.).
Dicţionarele noastre consemnează şi verbul derivat, a (se) clişeiza, de la care se folosesc mai des numele de acţiune clişeizare şi participiul adjectival clişeizat. În ultima vreme, la acestea se adugă un derivat discutabil, încă neacceptat de dicţionarele curente: clişeic. Sensul de bază al noului cuvînt – cu inerentă valoare depreciativă – este „cu caracter de clişeu“, „cu multe clişee“: „limbajul clişeic“ (criticarad.ro); „o piesă ridicolă și clișeică“ (vice.com); ideile la fel de clişeice pe care le au clienţii“ (romaniancopywritter.ro) etc. În multe cazuri constatăm însă o lărgire semantică, termenul clişeic fiind folosit cu valoarea lui tipic, banal sau (figurat) clasic: „probabil aţi mai văzut în filme clişeica secretară făcîndu-şi ţanţoş unghiile la birou“ (unica.ro); „acele mărţişoare clişeice, precum coşarii, potcoavele, trifoi şi multe altele“ (banatulazi.ro).
Surprinzătoare este frecvenţa cu care clişeic este folosit ca adverb (echivalabil cu tipic, previzibil, în mod banal): „Aceste zodii îşi vor găsi drumul spre iubire, pavat clişeic cu trandafiri roşii“ (observator.tv); „pînă acum dependenţii de droguri erau portretizaţi clişeic drept locuitori ai metropolelor“ (blog.edituratrei.ro). Clişeic este chiar adverb de atitudine şi evaluare, plasat la începutul unui enunţ: „Clișeic, dar aici se îmbină natural utilul cu plăcutul“ (idr.ro); „Clişeic, dar şi Brutus avea un prieten“ (gen90.net); „Clasic, totodată clișeic, dar vreau să devin procuror“ (avocatnet.ro). Foarte răspîndită este şi construcţia a suna clişeic (echivalentul mai vechii formule a suna a clişeu): „Poate suna clişeic, însă cel mai bun film pe care l-a regizat pînă acum este cel al propriei sale vieţi“ (oameniidelanganoi.ro); „Deşi sună clişeic, Centrul Vechi a fost joi martorul unei adevărate desfăşurări de forţe în cadrul celui mai amplu exerciţiu de testare a capacităţii de răspuns în caz de cutremur“ (stiri.botosani.ro); „Cred, şi sper să nu sune clişeic, că fără a ne înţelege trecutul, nu putem găsi soluţii pentru viitor“ (agenda.liternet.ro).
Exemplele de mai sus oferă şi unele indicii asupra statutului stilistic şi sociolingvistic al cuvîntului, care apare mai ales în pagini personale, blog-uri şi comentarii („Deși poate părea clișeic, exact despre asta este vorba“, facebook.com), uneori în articole jurnalistice („Nu a fost plictisitor sau clişeic“, gandul.info), chiar şi în presa culturală („unul dintre acele romane greoaie, teziste şi deja clişeice, supraaglomerat cu referinţe şi critici“, revistaechinox.ro). Clişeic pare să fie un cuvînt la modă în oralitatea familiară, apărînd uneori în reportaje sau interviuri, în vorbele reproduse ale unei persoane: „«Pentru mine, chestia aia a fost aşa, un moment în care am zis, băi, chiar dacă sună clişeic, asta vreau să fac», povestește C.T., antreprenor“ (jurnalulnational.ro). Cuvîntul apare adesea într-un amestec de ton pretenţios şi de expresii familiare, la care poate recurge în discursul său şi un parlamentar: „Chiar cu riscul de a părea uşor clişeic, ţin să vă rup cîteva minute de la problemele cotidiene, care vă macină gîndurile, şi să vă îndrept atenţia către un alt subiect, un subiect pe care mulţi îl desconsideră, cu toate că vorbeşte despre ceva foarte important“ (cdep.rp). Cuvîntul se găseşte, cu un sens foarte larg, şi în presa consacrată aşa-ziselor „mondenităţi“, aplicîndu-se petrecerilor sau modei vestimentare: „Evenimentul religios va avea loc pe data de 7 iulie, dar nu va fi nimic clişeic, ci din contră. Nunta va avea loc într-un loc plin de verdeaţă“ (antenastars.ro); „Cum porți bereta în 2018 (fără să arăți clișeic)“ (cosmopolitan.ro).
Frecvenţa şi lărgirea sensului indică o posibilă influenţă străină (a cuvîntului englezesc cliché, împrumutat din franceză, folosit şi adjectival, sau a derivatului clichéd). Chiar dacă în Internet apar şi atestări ale unui derivat substandard clicheic, cred că forma clişeic este o creaţie în interiorul limbii române, după modelul altor adjective şi adverbe formate cu sufixul -ic). Există de altfel şi adjectivul clişeistic, mai puţin folosit. Frecvenţa noii forme este un argument pentru includerea sa în dicţionare. Consemnarea lexicografică nu ar trebui totuşi să reprezinte şi o recomandare pentru folosirea în registrul standard şi cultivat, unde sînt net preferabile numeroasele echivalente deja existente (banal, previzibil, tipic etc.).
