Cine se teme de Berlusconi?

Gabriele CRESCENTE
Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
Cine se teme de Berlusconi? jpeg

„Reacţiile exagerate şi lipsite de fundament ale unor politicieni europeni după anunţul privind rămînerea mea în politică sînt ofensatoare pentru libertatea de alegere a cetăţenilor italieni.“ Declaraţiile făcute de Silvio Berlusconi la nivel european au fost adesea penibile, dar, de data aceasta, este greu să nu i se dea dreptate. Anunţul simplu privind intenţia unui cetăţean european de exercitare a dreptului său democratic fundamental a stîrnit un val de comentarii pe tonuri indignate şi apocaliptice. În special din partea cancelarului Germaniei, Angela Merkel, conform căreia revenirea lui Berlusconi în prim-planul scenei politice ar fi o ameninţare existenţială la adresa întregii Uniuni Europene.

Dar nu toată lumea din Germania are această părere. În revista Der Spiegel, Wolfgang Münchau scrie că, din cauza candidaturii lui Berlusconi, care a catalogat diferenţa între titlurile de obligaţiuni italiene şi germane „o înşelăciune“ menită să justifice austeritatea impusă de Germania, „pentru prima dată, politicile de criză sînt în centrul campaniei electorale într-un mare stat european. În Italia, va exista o dezbatere politică pe tema oportunităţii reducerii cheltuielilor publice în timpul recesiunii şi continuării respectării «diktatului» german privind austeritatea. Cred că este un lucru bun“.

Cu excepţia concluziei, această analiză este împărtăşită de cea mai mare parte a liderilor europeni, iar problema este următoarea: pînă acum, „consensul de la Bruxelles“ pe care s-a bazat răspunsul la criza din zona euro a fost ţinut permanent la distanţă de normalele dezbateri democratice. Motivele sînt evidente: chiar şi cea mai mică posibilitate – oricît de îndepărtată – ca ţara care are al patrulea deficit bugetar din lume să intre în colaps economic, afectînd strategia anticriză greu încercată a UE, este suficientă pentru declanşarea panicii pe pieţele financiare, riscînd să ameninţe stabilitatea ţărilor vecine.

Criza a demonstrat o dată pentru totdeauna că existenţa monedei euro le-a retras autorităţilor naţionale competenţele în materie de politici bugetare. Printre propunerile avansate deja în cadrul aşa-numitei agende federaliste a fost inclusă crearea unui minister al Finanţelor în zona euro, care să garanteze convergenţa politicilor bugetare. În schimb, uniunea politică, care ar trebui să reprezinte legitimarea democratică, este o perspectivă mult mai distantă şi obscură. Aşteptînd să se concretizeze, sîntem nevoiţi să asistăm la continuarea seriei interminabile de „summit-uri decisive“ în care liderii statelor puternice să ajungă la acorduri în cursul şedinţelor cu uşile închise, la fel ca în perpetuul congres de la Viena: un model pe care istoria l-a respins deja. Impunerea în continuare a deciziilor luate între valsurile de la Bruxelles, prin exercitarea de presiuni, prin ameninţări mai mult sau mai puţin evidente şi prin aplicarea sistematică a etichetei de „populist“ celor care nu vor fi de acord, aşa cum se întîmplă de trei ani în toate consultările electorale din statele aflate la periferie, nu va face decît să favorizeze proliferarea unor politicieni precum Silvio Berlusconi şi Viktor Orbán.

În dezbaterea privind uniunea politică, un detaliu este ignorat în mod sistematic: Uniunea Europeană deja are un executiv şi miniştri – Comisia Europeană şi membrii acesteia –, chiar dacă este uşor să uităm acest lucru. Aşa cum au demonstrat negocierile pe tema bugetului UE, consolidarea metodei interguvernamentale – prin instituirea funcţiei redundante de preşedinte al Consiliului European – a eclipsat rolul Comisiei Europene, al cărei actual preşedinte a fost ales şi pentru că nu prea îi contrazice pe cei care l-au propulsat. Dar esenţa problemei este mai veche decît José Manuel Barroso: faptul că Executivul european nu depinde de Parlamentul UE, ci de o armată de suverani, este o anomalie instituţională care apropie Uniunea Europeană de monarhiile secolului al XVI-lea, mai degrabă decît de statele democratice.

După cum scrie cotidianul olandez Trouw, „abia cînd componenţa Comisiei Europene va fi dependentă de orientarea politică a Parlamentului European, votul cetăţenilor va putea determina direcţia UE“, punînd capăt în sfîrşit etapei tehnocraţilor şi guvernelor de urgenţă. Între timp, este nevoie să continuăm să avem încredere şi să respectăm democraţiile naţionale. Europenii au demonstrat deja că ştiu să voteze în mod responsabil cînd este în interesul lor: să îi lăsăm pe ei să îl judece pe Silvio Berlusconi şi anturajul acestuia.

Articol apărut pe Presseurop.eu.

Gabriele Crescente este jurnalist italian. Lucrează pentru revista Internazionale din 2006 şi este responsabil al versiunii italiene Presseurop.eu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.