Cine l-a creat pe Ratko Mladici?

Slavenka DRAKULIC
Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Cine l a creat pe Ratko Mladici? jpeg

Era 5,30, în dimineaţa zilei de 26 mai, dar un bătrîn din Lazarevo, Serbia, era deja treaz şi gata să părăsească locuinţa. Cu o seară înainte îşi adunase toate documentele şi medicamentele şi le pusese într-o pungă de plastic. Ştia că, acolo unde mergea el, nu va mai avea nevoie de ele. A sărit peste micul dejun şi s-a aşezat, aşteptînd. Cînd a sosit poliţia, nu şi-a ascuns identitatea şi le-a înmînat cartea de identitate de mult expirată, cu numele lui real, Ratko Mladici, născut în 1942. Apoi, şi-a scos portofelul, a privit pentru ultima dată fotografia cu familia lui, şi le-a dat-o şi pe aceasta. „Voi aţi ucis-o“, i-a spus el poliţistului, arătînd spre fotografia Anei, fiica lui în vîrstă de 23 de ani. „Nu, nu noi“, i-a răspuns calm poliţistul. „Ştiu că nu aţi fost voi“, a zis Mladici. „Dar mai ştiu şi cine a făcut-o şi de ce.“ Pe urmă, în timp ce poliţiştii îi căutau prin modesta-i casă, a vorbit despre mama lui, Stana, despre educaţia sa la Academia militară, despre viaţa sa dinainte. După o vreme, au părăsit casa, Mladici fără cătuşe, şi s-au urcat în maşina de poliţie care aştepta afară.  

Cel puţin asta a spus presei sîrbe un martor oficial din Lazarevo. S-ar părea că Mladici ştia nu doar data exactă, ci şi ora la care poliţia urma să vină să-l ia. Arestarea sa a fost orice altceva, numai noroc nu. Conform presei, Mladici a făcut o înţelegere cu autorităţile: se va preda singur, dacă o parte din recompensa de 10 milioane de euro stabilită de guvernul sîrb va ajunge la familia lui, iar arestarea sa va fi discretă şi el nu va fi încătuşat. Primele fotografii cu el intrînd într-un tribunal din Belgrad înfăţişează un bărbat ca oricare altul, cărunt, uşor cocoşat, purtînd o şapcă de baseball. În perioada cît a fost fugar a suferit cel puţin două atacuri cerebrale, şi a avut şi alte probleme de sănătate. Toate acestea după sinuciderea fiicei sale Ana, în 1994. Se spune că ea nu şi-a putut ierta tatăl pentru ce făcuse în Bosnia; el a crezut întotdeauna că ea fusese ucisă de duşmani. 

La 69 de ani, el arată mult mai bătrîn, umbra celui care fusese odată – comandantul arogant, crud şi cu privirea rece al forţelor sîrbe din Bosnia. A reuşit să scape de justiţie vreme de 15 ani, deşi întrebarea care rămîne este dacă s-a ascuns într-adevăr sau a fost protejat de cineva sus-pus. După spusele fostului şef-adjunct al securităţii de stat, Zoran Mijatovici, care a condus arestarea şi extrădarea lui Slobodan Miloşevici din 2001, Mladici ar fi putut fi arestat mult mai devreme, spre exemplu, odată cu Miloşevici. Dar nu a existat dorinţa politică, mai ales după ce a devenit preşedinte Vojislav Kostunica, spune el într-un interviu pentru B92. În viziunea lui Mijatovici, serviciile secrete nu puteau acţiona legal împotriva unui ofiţer al armatei activ: aceasta era responsabilitatea securităţii militare. El admite că Mladici era protejat de prietenii săi din armata sîrbă. Evident că Mladici s-a simţit în siguranţă; spre deosebire de Radovan Karadzici, el nu şi-a asumat niciodată o identitate falsă. Abia după 2001 s-a ascuns – sau, mai bine spus, a dispărut de pe radar. Ştiau autorităţile unde anume, astfel încît să acţioneze abia acum? Bineînţeles că nimeni nu este dispus să confirme asta. Totuşi, modul în care a fost arestat, fără să opună rezistenţă, oferă credibilitate acestei teorii. 

Pare că pragmatismul politic a învins, într-un tîrziu, în Serbia. Deşi preşedintele Boris Tadici a fost primul care a negat  că arestarea lui Ratko Mladici ar fi avut de-a face cu dorinţa Serbiei de a deveni candidată la statutul de membru al UE, foarte puţini sînt cei care cred că arestarea a fost o pură coincidenţă. Conform sondajelor de opinie, majoritatea sîrbilor cred că, de fapt, a fost un schimb. Duminică seara, cîteva mii de radicali au ieşit pe străzile Belgradului să protesteze. Numărul lor ne dă o idee despre cît de puţin sînt preocupaţi cetăţenii de rînd de soarta lui Mladici. Ar mai putea fi un erou pentru jumătate dintre ei – după cum arată sondajele –, dar aceştia nu sînt pregătiţi să iasă şi în stradă pentru el. Cu toate acestea, arestarea sa este cu siguranţă importantă şi simbolică la mai multe niveluri, nu doar pentru Serbia. Este un mesaj: crimele de război nu dispar şi dreptatea trebuie înfăptuită. Este important ca semn al respectului pentru cei morţi – şi, chiar mai mult, pentru cei care se află în viaţă: pentru acei sîrbi, musulmani şi croaţi care trebuie să continue să convieţuiască. Reprezintă, de asemenea, şi un gest politic al guvernului sîrb, îndreptat spre închiderea acelui capitol din istorie şi înaintarea spre un viitor comun în UE. Vîntul schimbării a bătut acum un an, cînd parlamentul sîrb a votat „Declaraţia de la Srebenica“, care condamna atrocităţile comise împotriva bosniacilor, exprimînd sincere condoleanţe şi cerînd iertare, recunoscînd astfel implicarea sîrbească în războiul din Bosnia.  Ratko Mladici va fi judecat într-o sală de tribunal – singurul mod în care se poate determina dacă un individ este vinovat sau nevinovat. Dar, ca şi în cazul altor criminali de război, se rezumă totul la vina sa individuală? După războaiele groaznice care au devastat fostele republici iugoslave Bosnia, Croaţia, Kosovo, lăsînd în urmă cel puţin 100.000 de morţi şi 1 milion de oameni fără adăpost, poate procesul lui Mladici să încheie această poveste? Există ceea ce se numeşte responsabilitate colectivă politică? Aceasta este întrebarea pe care o evită toată lumea. Cu siguranţă este imposibil să vorbim de vina colectivă a unei populaţii întregi, fie că este vorba despre sîrbi sau despre oricare altă naţiune. Dar pot cetăţenii din Serbia (sau Bosnia sau Croaţia) – care au votat în repetate rînduri pentru lideri naţionalişti, care i-au implicat în războaie distructive – să creadă că ei nu au avut nici o contribuţie la transformarea lui Mladici într-un criminal de război? Nu există nici o instanţă de judecată care să-i judece – alta decît istoria şi propria lor conştiinţă. Este un paradox că tocmai Mladici le-a reamintit de rolul lor în măcelul pe care le-ar plăcea atît de mult să-l uite.   

Slavenka Drakulic este scriitoare şi jurnalistă de origine croată. În prezent trăieşte la Viena. 

www.eurozine.com  
Copyright: Slavenka Drakulic/Eurozine

traducere de Patricia MIHAIL

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.