Care este vestea cea mai proastă pentru Europa pe luna februarie?

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Dacă aş fi profesor la o şcoală de jurnalism le-aş propune din cînd în cînd studenţilor acest tip de exerciţiu în materie de reflecţie geopolitică. Altfel spus, să desemnăm, cu argumente, împreună, cea mai proastă ştire a unei anumite perioade de timp, de exemplu a ultimelor şase luni sau a unui an întreg.

Ştirile proaste nu lipsesc în ziua de azi şi nu au lipsit niciodată. Iar jurnalismul, prin natura sa, este mult mai atras de această „materie“ decît de ştirile bune. Este binecunoscut următorul „principiu“: un tren care ajunge la timp nu înseamnă o ştire, dar dacă întîrzie începe să devină o ştire (iar dacă întîrzie foarte mult, eventual zece ore, cu călătorii blocaţi fără apă şi fără hrană în vagoane, atunci avem aproape o ştire senzaţională).

Cum nu sînt însă profesor, le lansez acest exerciţiu geopolitic celor care îmi citesc articolele şi mă (vă) întreb: care să fi fost, pe luna februarie, ştirea cea mai proastă, cea mai perfidă, cu consecinţele cele mai toxice în perspectivă?

Să fie oare epidemia de coronavirus, încercare colectivă din care deocamdată nu am ieşit victorioşi? Şi care se apropie de Europa, dovadă cazurile din nordul Italiei unde activitatea în mai multe localităţi a fost redusă la zero, iar populaţia invitată să rămînă în case. Această nouă epidemie are semnificaţia unei repetiţii generale pentru ceea ce ar putea deveni într-o bună zi sfîrşitul civilizaţiei. În China, dar şi în alte ţări, epidemiile au fost considerate din cele mai vechi timpuri drept pedepse divine pentru comportamentele aberante ale oamenilor. Acest nou coronavirus botezat Covid-19 nu va pune capăt (sper!) aventurii umane pe planetă, dar este purtătorul unui mesaj puternic legat de fragilitatea edificiului economic şi competiţional global construit de om…

„În faţa Chinei, lumea occidentală se dislocă.“ Am citat titlul unui articol apărut în Le Figaro pe data de 21 februarie, semnat de Isabelle Lasserre, şi mă întreb dacă nu cumva în această formulă lapidară se ascunde cea mai gravă ştire a lunii februarie. Articolul este ecoul noii Conferinţe pe tema securităţii desfăşurată la jumătatea lunii februarie la München. Or, reuniunea a pus din nou în lumină incapacitatea europenilor de a se proiecta în viitor ca o forţă de natură să suscite respect şi credibilitate. S-a vorbit, în contextul acestei reuniuni, şi despre „dezoccidentalizarea lumii“, precum şi despre uluitoarea apatie a Germaniei în sînul Europei. Imaginea cea mai tristă pentru Europa a fost, la München, cea oferită de „cuplul“ franco-german, numit pe vremuri „locomotiva“ construcţiei europene. Preşedintele francez Emmanuel Macron se agită, incită la trezire generală, le cere europenilor să devină autonomi în materie de apărare, propune arsenalul nuclear francez ca bază a unei noi strategii complementare în raport cu NATO şi cu Statele Unite… Iar la celălalt capăt al mesei, cancelara Angela Merkel ascultă placidă, neîncrezătoare, considerînd că toată „gesticulaţia“ lui Macron este destinată întăririi rolului Franţei în sînul Uniunii Europene. Ce ne facem cu acest „cuplu“ care nu mai comunică şi nu mai pare animat de aceleaşi obiective?

Luna februarie a mai fost marcată de o reuniune, cea de pe 21 februarie de la Bruxelles, cînd europenii au încercat să se pună de acord în privinţa bugetului comun. Un nou fiasco. Şi o nouă întrebare: în materie de gust amar şi de consecinţe negative durabile, care dintre cele două reuniuni vi se pare că trebuie pusă pe locul întîi, cea de la München sau cea de la Bruxelles?  

Dintre semnalele de alarmă ale lunii februarie mi-a mai rămas  unul în minte, legat de islamul radical. „Curînd va fi prea tîrziu“, nu vom mai putea învinge islamul radical în Franţa şi în Europa. Este ceea ce dă de înţeles, în publicaţia Le Journal du Dimanche, senatorul Bruno Retailleau. Analiza sa completează un discurs pronunţat de şeful statului francez pe tema „separatismului islamist“ şi a încercării islamului radical de a crea o societate paralelă în Franţa, dar şi în alte ţări ale Europei occidentale. Să fie oare aceasta vestea cea mai proastă pe luna februarie, aceasta că europenii au acceptat treptat, cu naivitate, în sînul comunităţii lor democratice, o ideologie totalitară imposibil de extirpat în prezent?

Şi dacă vestea cea mai îngrijorătoare este, de fapt, atentatul comis pe 19 februarie de un extremist de dreapta german la Hanau, unde printre cele nouă victime ale sale se numără şi un român? Dorinţa acestui suprematist alb era de a ucide cît mai mulţi musulmani, semn că o altă ideologie întunecată, de natură să ducă la război civil, fermentează în Europa.

Sigur, veştile proaste nu se pot ierarhiza, iar ceea ce scriu eu în privinţa lor este, de fapt, un joc. Mai există şi această zicală, că o veste proastă nu vine niciodată singură. Ea se referă la persoane individuale, pentru că atunci cînd e vorba de un continent veştile proaste vin, de fapt, în stoluri. Iar din „stolul“ lunii februarie ţin să mai semnalez una, rezumată de un titlu pe coperta revistei L’Express: „Universitatea, noul bastion al cenzurii“. Revista deplînge ofensiva gîndirii politice corecte de tip anglo-saxon în universităţile franceze şi descrie situaţii inimaginabile pînă nu demult: conferinţe anulate, cursuri întrerupte sau contestate violent, profesori insultaţi. Să fie poate aceasta cea mai proastă veste pentru Europa, şi anume că în Franţa, ţara prin excelenţă a libertăţii academice, se întîmplă aşa ceva?

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.