Fostul general croat, Ante Gotovina, a fugit timp de cincizeci şi două luni, ceea ce înseamnă aproximativ patru ani şi jumătate, şi a fost prins în cele din urmă în arhipelagul spaniol din insulele Canare, într-un hotel din Tenerife, apoi a fost dus la un comisariat din Santa-Cruz şi transferat în cele din urmă la Madrid. Generalul fusese caporal în Legiunea străină franceză, unde era apreciat pentru felul cum ştia să-şi antreneze subordonaţii. Probabil pentru valorificarea acestei calităţi a fost şi chemat să instruiască echipele paramilitare din Argentina şi Guatemala (ele nu au reputaţie prea bună printre organizaţiile preocupate de apărarea drepturilor omului).Agenţii de poliţie ştiau cine e şi au aşteptat în linişte ca generalul să-şi consume cina şi să-şi bea tot vinul comandat. El nu era un om lipsit de resurse: avea mai multe paşapoarte pe diverse nume, ştampilate în Tahiti, Argentina, China, Chile, Rusia, Republica Cehă. Ultima ştampilă (ca dată) era pusă în insula Mauritius din Oceanul Indian. Un om călătorit.După cină i s-au pus cătuşele. Apoi a compărut în faţa Înaltei Curţi de Justiţie de la Madrid, de unde a fost transferat în Olanda, La Haga, la Tribunalul pentru fosta Iugoslavie. Anunţul a fost făcut joi, 8 decembrie, de către Carla Del Ponte, procuror la acest Tribunal. Ante Gotovina, fost caporal în Legiunea străină franceză, avea un paşaport fals, el nu are nici o posibilitate de a face recurs în justiţia spaniolă, iar la Haga va trebui să răspundă pentru crimele împotriva umanităţii, pentru violarea legilor războiului în timpul operaţiei "Furtuna", desfăşurată între 4 şi 6 august 1995, de către armata croată, pentru a recuceri teritoriul Krajna, deţinut atunci de sîrbi. Au fost goniţi (expulzaţi, se spune în termeni legali) 200.000 de locuitori sîrbi şi au fost ucişi aproximativ 150 de civili, în special bătrîni: cine să stea să-i numere ca să dea cifra exactă a oamenilor în vîrstă ucişi; în timp de război şi nu arareori în timp de pace, dispariţia lor nu face decît să elibereze locul pentru exprimarea completă a resentimentelor adulţilor; avînd în vedere patima pe care o pun în uciderea reciprocă, e de presupus că aceşti adulţi nu vor ajunge niciodată bătrîni. Predarea generalului (e greu de crezut că găsirea şi arestarea lui - la fel ca şi ascunderea - nu au fost produsul colaborării mai multor servicii secrete) marchează o schimbare în politica externă a Croaţiei. În Croaţia, mult timp oficialităţile au refuzat să vadă în el un delincvent şi au acceptat cu greu să-l numească "persoană care a luat ostatici", iar încăpăţînarea autorităţilor de la Bruxelles de a lega începerea negocierilor pentru accesul Croaţiei în UE de predarea lui Gotovina părea un pretext legat de persecutarea unei naţiuni mîndre şi nesupuse.Sub raport economic - spun experţii - Croaţia stă mai bine decît Bulgaria sau România şi faptul că acest lucru nu a fost luat în calcul e considerat un semnal negativ pentru celelalte ţări din Balcani, aşteptînd şi ele o analiză de fond a situaţiei lor şi nu un refuz dominat de realităţile romanelor negre.E mai mult decît atît. Arestarea lui Gotovina a provocat la Zagreb o manifestaţie de aproximativ 40.000 de oameni. Pentru croaţi, Gotovina este încă un erou care a apărat, în condiţii tragice, ceea ce mai rămăsese din demnitatea ţării. Faptul că atîţia oameni, în cunoştinţă de cauză sau din instinct gregar, acceptă crima şi-l consideră erou pe înfăptuitor măsoară distanţa între Uniunea Europeană şi Croaţia. Se poate discuta la nesfîrşit despre Constituţie, despre includerea sintagmei privind valorile iudeo-creştine în preambulul actului constitutiv, dar există încă o parte a Europei divizată pe mii de probleme, dispusă însă să stea la mese de diferite forme, un timp nelimitat, pentru a negocia soluţii cît mai puţin dezavantajoase, şi o altă Europă gata să sară cu cuţitul la gît pentru a-şi apăra ceea ce consideră a fi adevărul. Dacă purtătorii de cuţit sînt încă vii, se fac manifestaţii în onoarea lor. Dacă sînt morţi, li se dedică statui şi laude în manualele de şcoală.Orice ar spune unii şi alţii, graniţa dintre "noua" şi "vechea" Europă îi desparte pe cei 40.000 de demonstranţi de la Zagreb de partea occidentală a continentului.