Alegerile prezidențiale franceze au o importanță europeană și globală. Iar România este și ea afectată de această veritabilă undă de șoc. Mai întîi de toate, să privim contextul larg, strategic și istoric. Pentru România, proiectul european și euroatlantic reprezintă vehiculul modernizării.

Privind în istorie, momentele-cheie ale procesului de modernizare au fost strîns legate de contextul european – de la Unirea Principatelor la proclamarea independenței sau Marea Unire de la 1918. Istoria modernă a României este o istorie a drumului către Europa, cu mai mult sau mai puțin succes și cu o paranteză de cîteva decenii, în perioada comunistă.

După căderea comunismului, România a optat, aproape firesc, pentru reluarea drumului către modernizare pe model european. De unde și consensul larg din societate în această privință, la vremea respectivă. Vorbim despre securitate, cu referire mai ales la aspectul euroatlantic, vorbim, evident, despre finanțările europene, dar, foarte important, despre implantul de bune practici, în administrație, justiție și în decizia politică. Toate aceste „importuri“ din Occident, în măsura în care ele au fost realizate, au contribuit la schimbarea în bine a României.

Acum, o victorie a candidatului proeuropean Emmanuel Macron și, odată cu aceasta, o relansare a proiectului european ar fi în avantajul României. Modul în care se va reconstrui Uniunea Europeană rămîne subiect de dezbatere – direcția, însă, ne va fi în principiu favorabilă.

Victoria candidatei de extremă dreapta, Marine Le Pen, care ar duce la blocarea Uniunii Europene, dat fiind programul pe care îl afișează, va însemna pentru România o închidere a orizontului și o intrare într-o zonă de incertitudine, pentru o perioadă încă nedefinită. Și aceasta, într-un context regional și așa complicat, prin creșterea agresivității Rusiei.

Apoi, ne putem gîndi la interesul politic imediat – de pildă, la președinția românească a Consiliului Uniunii Europene, din 2019, unde colaborarea cu o Franță pro-europeană – o Franță cu care, de altfel, avem un parteneriat strategic – contribuie la o președinție de succes, așa cum Bucureștiul își dorește. Și tot în 2019, de fapt cu începere de la 1 decembrie 2018, se va desfășura Sezonul cultural România-Franța, ce marchează centenarul creării României moderne și care se va desfășura pînă la 30 iunie 2019. Vor fi, așadar, șapte luni în care România va avea ocazia să-și prezinte, pe pămînt francez, tot ce are mai reprezentativ și mai creativ din punct de vedere cultural. Nu este lipsit de importanță ce fel de Franță vom găsi: una deschisă către lume și angajată în susținerea valorilor europene sau, dimpotrivă, o Franță refugiată în spatele propriilor ziduri și mituri.

Să nu uităm apoi aspectul economic. Relația economică româno-franceză este una foarte puternică și ea este potențată tocmai de avantajele pieței unice europene, atît de hulită de candidata de extremă dreaptă. Franța a „exportat“ un număr impresionant de locuri de muncă în România, în industrii extrem de competitive, dacă ne gîndim la investiția de succes Dacia-Renault și pînă la recentul proiect Airbus Helicopters de la Ghimbav. Toate aceste colabărări de succes ar fi fost greu, dacă nu imposibil de imaginat în afara libertăților oferite de piața unică europeană. Protecționismul vizat de candidata extremei drepte va sufoca tot acest proces de transfer financiar și tehnologic, în beneficiul ambelor părți. Și nici nu este cazul să ne gîndim ce ar însemna un eventual Frexit pentru economia românească.

În sfîrșit, să ne mai gîndim la multele mii de studenți români care învață în Franța, prin intermediul programelor Erasmus, și alte mii de tineri francezi care se pregătesc în România. O Franță care ar arunca în aer proiectul european va însemna, pe acest teren, mii și mii de vise spulberate.

Această lecție a interdependențelor lumii de azi trebuie să fie înțeleasă și la București. Nici o decizie politică de amploare nu poate fi luată în afara contextului european și regional. Apoi, este bine să conștientizăm importanța parteneriatelor, dar mai ales a economiei și societății deschise. De multe ori considerăm aceste lucruri ca fiind subînțelese, ca făcînd parte din cotidian, dar iată că vin momente în care vedem că deschiderea și libertățile pot fi atît de fragile și, în consecință, atît de ușor de pierdut. 

(acest articol a fost prezentat de Ovidiu Nahoi în cadrul emisiunii 40 de minute de la RFI România) 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.