Adiță, Adi și examenele

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Fascinații profesorale jpeg

Matei e profesor de matematică. Să tot fie vreo douăzeci și ceva de ani de cînd se ocupă cu treaba asta și prin „mîinile” lui au trecut tot felul de elevi. Acum vreo douăzeci de ani a trecut și Adiță. Nu, nu Adiță îl cheamă și acum nici nu-i mai spune așa, ci Adi, pentru că în acte e Adrian, dar atunci copilului de clasa a opta i se spunea așa, alintat diminutival, Adiță. Era nepot de văr al lui Matei și, așa cum se întîmplă în familii, nu poți refuza să dai un astfel de sprijin. L-a luat la ore pe Adiță, să-l ajute să ia cu bine examenul și să intre la un liceu mai de Doamne-ajută. Adiță nu era un elev strălucit, așteptările nu erau foarte mari, dar cît de cît, să termine și el un liceu, spera întreaga familie.

Pentru treaba asta, lui Matei i-au trebuit multe răbdări. Alături de ele, multe strategii, multe explicații, multe stoarceri de creier. Adiță prindea greu, părea că logica atît de clară pentru Matei a matematicii e limba chineză pentru Adiță, las’ că și chineza, la o adică, tot se învață. E drept, nu așa, într-un an, cum trebuia să se întîmple cu matematica. Iar Matei știa că nici la română nu e mult mai strălucit băiatul, în toate clasele de gimnaziu fusese mai degrabă mediocru, trecuse tras de coadă de la un an la altul. Una peste alta, cu eforturi, cu emoții, cu peri albi, treaba s-a rezolvat cumva. Nu în termeni de excelență, dar Adiță a reușit să împuște un 6 sau poate un 7, la română tot așa și a ajuns la un liceu tehnologic bunicel. Nici prea-prea, căci nu era colegiu teoretic, dar nici foarte-foarte, căci nu era nici ultimul tehnologic din oraș. Și, mai ales, nu era profesională sau școală de ucenici.

Au trecut, cum au trecut, alți patru ani. Din cînd în cînd, Matei îl mai ajuta la cîte o temă, mai făceau cîte-o pregătire pentru teză, Adi, căci deja nu mai era Adiță, a reușit să ajungă hîr-mîr într-a XII-a. Vedeți bine, predicția nu e grea, urma un alt hop, mai mare, bacalaureatul. Matei avea strîngeri în piept. Materie greuță, dar nu foarte grea, totuși. Însă Adi abia trecea cu cîte un 5 chinuit de la o clasă de liceu la alta. Speranțele lui Matei erau foarte mici, prognostic rezervat. La română, aceeași treabă, știa bine Matei, problema era dezbătută în familie, cu părinții lui Adi. S-au pus pe treabă, ce să facă!? Matei dădea ce avea el mai bun din sine, din anii de experiență acumulată, din dedicația lui de profesor ambițios. Zbatere grea, săptămînală, adesea sisifică. Parcă mereu și mereu trebuia să o ia de la zero, să explice din nou, să sublinieze, să facă scheme la scheme și sinteze la sinteze. Adi nu pricepea nicicum matematica și, cum se știa, nici româna nu-l pasiona, literatura îi părea ceva înfricoșător. Tot ce-i plăcuse, cît de cît, în liceu fusese educația fizică, iar la orele de practică de asemenea se descurcase binișor, la profilul ăsta tehnic al liceului. Visa să facă, totuși, și el, o facultate. Nu-și punea problema Politehnicii, dar poate Educația Fizică nu l-ar fi speriat prea tare. Dar ca să ajungă acolo, trebuia să ia Bac-ul. Și Bac-ul se apropia, matematica era grea, româna de asemenea, speranța mai mare era în geografie, cea de-a treia materie, la care spera să prindă o notă mare, care să-l ajute să obțină media 6, dacă lua la mate și la română cîte un 5.

Și Bac-ul a venit. Cu dezastrul intuit de Matei, dar parcă și de Adi și de părinții săi. A trecut doar la geografie, cu notă suficient de mare pentru media 6, dacă ar fi luat 5 l-a mate și la română. Dar n-a luat. La mate a pușcat un 3 rușinos, la română un 4 și ceva, nici el mai onorabil. Dar ce să faci cu viața asta? S-au pus din nou pe muncit. Speranța rămînea pentru toamnă. Vară, tentații, vacanțele colegilor, toate îi amețeau lui Adi mințile, încît româna și matematica îi păreau mai grele ca oricînd. Cu toate acestea, prin efortul constant depus, rezultatele au venit. E drept că pe jumătate. Adi a reușit să treacă la română. Nu și la matematică, unde a crescut, totuși, reușind să ia aproape 5.

Veți înțelege că narațiunea se accelerează de aici. Un an de zile de matematică pură l-a ajutat pe Adi să ia, în anul următor, 6 la examen. Apoi a terminat și Facultatea de Educație Fizică și, pentru vreun an-doi a fost chiar profesor, la rîndul lui. Nu s-a adaptat însă. Îi plăceau copiii, dar rigorile sistemului nu erau pentru el. Și-a deschis un atelier de reparații pentru biciclete și alte manufacturi mici. S-a căsătorit. Și-a construit o casă la țară, lîngă oraș, aproape doar cu mîinile lui. A făcut doi copii și, între timp, a intrat puțintel în politică. S-a remarcat în comunitate, pentru că e un tip săritor și foarte priceput, cu o inteligență socială deosebită, cu soluții practice pentru orice treabă ar avea omul prin gospodărie. A ajuns consilier local. Cunoaște multă lume din cercuri importante, să ne înțelegem, la oraș, nu doar în comunitatea sătească. Se descurcă peste tot.

Dar Matei? Matei s-a mutat și el la casă de cîțiva ani. A renovat-o aproape integral cu ajutorul lui Adi. Acolo unde Adi nu se pricepea destul, avea soluții, găsea meșterii potriviți, îi aconta, îi coordona, negocia cu ei prețuri. Matei nu știe ce s-ar fi făcut fără sprijinul lui Adi. Efectiv nu s-ar fi descurcat. Are încredere în el și-i poate lăsa totul pe mînă. Și-i e drag ca un copil, deși sînt, de fapt, prieteni.

Concluzia? mă veți întreba. V-o spun, deși vor fi unii care mă vor acuza iar că apăr mediocritatea. Felicitări elevilor care au reușit să ia cu 6 bacalaureatul în 2020! Și în 2019. Și în 2018, și în ceilalți ani. Elevilor care la școală erau poate de 4. Sau care erau de 4 cînd au intrat într-a IX-a și au ajuns de 6 la bacalaureat. Și profesorilor lor! Desigur, și celor care au luat cu 10. Dar prima urare e cea pe care aș vrea să o aud și cu care aș vrea să-i văd mîndrindu-se, fără rușine, pe cei care în fiecare an numără în topuri notele de 10 și procentele de promovare (nu de promovabilitate) care situează școli și județe în topuri. Căci liceul e despre acești copii, inteligenți adesea, dar de nota 6. Iar excelența e a școlilor doctorale și a universităților de top. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.