Răspunsul este greu de dat acum, mai degrabă lunile ce vin ne vor spune mai multe. Succesul vizitei de la București – și, în general, al turneului liderului de la Paris în Europa Centrală și de Sud-Est – este dat mai puțin de ceea ce s-a discutat în cele trei țări vizitate, cît de ceea ce se va întîmpla în perioada următoare. De felul în care președintele Macron va reuși să gestioneze amplele șantiere politice de acasă, astfel încît să-i mai rămînă timpul și energia necesare pentru a-și desăvîrși angajamentul european. Dar și de voința liderilor din țările vizitate de a răspunde propunerilor președintelui francez.

Altfel, mesajul lui Emmanuel Macron pentru partenerii săi central și est-europeni a fost impregnat de un pro-europenism pragmatic, ilustrat cît se poate de bine de remarcile pe care le-a făcut în cadrul întîlnirii de la Ambasadă, cu membrii comunității franceze: există divergențe de vederi între estul și vestul Uniunii Europene, între zona euro și cea non-euro. Dar relația strînsă a Franței cu România poate fi tocmai un element pentru a ne ajuta să trecem peste aceste divergențe, în cadrul construcției europene.

Președintele Macron a mai  vorbit la București despre o foaie de parcurs pentru reformarea Uniunii Europene, care urmează a fi făcută cunoscută în perioada imediat următoare. El a invitat România să se alăture acestui proces de reformă a Uniunii Europene. O propunere primită cu brațele deschise de președintele Klaus Iohannis, care a afirmat la rîndu-i că dorește ca România să fie parte a procesului de refondare a Uniunii Europene. Și este într-adevăr de remarcat acest cuvînt, „refondare“, folosit de președintele român. Aceasta arată profunzimea reformelor care se pregătesc în cadrul Uniunii Europene. Este un răspuns important față de temerile din România legate de o Uniune cu mai multe viteze. Pur și simplu, României i se întinde o mînă pentru a fi acolo, alături de nucleul dur al Uniunii Europene.

În discursul de la Ambasadă, preșe­din­te­le Macron a recunoscut faptul că amî­narea unei decizii favorabile României a umbrit și relațiile bilaterale. Șeful statului francez a promis sprijinul, însă a ținut să atragă atenția că Spațiul Schengen nu e un cadou. Sau, mai pe românește, că e bine să ai grijă ce-ți dorești înainte să ți se întîmple. Spațiul Schengen nu funcționează bine. Asfel încît România a fost invitată mai degrabă să participe la reformarea Spațiului Schengen decît să intre în acest Spațiu Schengen. S-au semnat și două acorduri de colaborare militară. Unul, între Airbus și IAR Ghimbav, în domeniul elicopterelor, și celălalt între MBDA și Romarm, în privința rachetelor. Contextul este dat de decizia politică a României de a aloca 2% din PIB pentru apărare și de a moderniza înzestrarea Armatei, date fiind amenințările regionale. România devine astfel un client interesant pe această piață sofisticată și extrem de politizată a echipamentelor militare.

Memorandumurile semnate acum sînt, deocamdată, declarații de intenție și ele pot fi transpuse în realitate doar în măsura existenței unor comenzi ferme din partea statului român. Și din nou intervine dimensiunea politică, pe care președintele Macron a evidențiat-o fără complexe, atunci cînd a vorbit despre Europa Apărării și tentația atlantistă. Cu alte cuvinte, nu poți fi credibil atunci cînd declari că vrei să joci un rol de prim rang în Europa Apărării, dar nu participi la efortul european în privința industriei apărării.  

În final, rămînînd în registrul pro-european imprimat de președintele Macron, să remarcăm îndemnul adresat francezilor, de a susține reformarea Franței. Altfel, dorim o „țară nereformabilă“, după cum însuși Emmanuel Macron a recunoscut, luînd asistența prin surprindere. Însă o națiune care se poate transforma în profunzime, pentru a-și regăsi destinul: acela de a fi purtătoarea valorilor universale, într-o lume în care regimurile autoritare cîștigă tot mai mult teren.

Așadar, ce ar însemna un succes al vizitei franceze în România? Depinde în foarte mare măsură de răspunsurile pe care liderii de la București le vor da în lunile următoare. De exemplu, de felul în care își vor asuma participarea la reformarea Uniunii Europene și a Spațiului Schengen. Pentru că nu este suficient doar să spui că dorești să fii alături de „nucleul dur“. Trebuie să vii cu idei și propuneri, trebuie să-ți faci cunoscută poziția. Iar acesta este un test de foc privind angajamentul european al liderilor români, dincolo de vorbe.

Apoi, Bucureștiul trebuie să dea un conținut dorinței sale de a participa la proiectul apărării comune europene. Acesta a fost gîndit tocmai pentru a pune în comun resursele industriilor de apărare din statele membre.

Și în sfîrșit, dar nu în cele din urmă, guvernanții români ar face bine să evite „greșelile neforțate“, derapajele de la valorile europene. Iar aici, avertismentul dat de președintele Macron în privința modificării legilor justiției este cît se poate de relevant. În timp ce alte guverne din regiune, precum cele de la Budapesta și Varșovia (capitale ocolite de președintele francez) aleg să se izoleze, România are șansa de a participa alături de statele puternice ale Uniunii la refondarea proiectului european.

Este o oportunitate pe care doar niște imbecili ar putea să o lase să treacă. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.