A citi literatură cu voce tare

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

– interviu cu Simona SOARE-IVĂNESCU, lector pentru nevăzători -

V-aţi prezentat la concursul organizat de ANR fără să ştiţi măcar că există meseria de lector. Nu aţi avut o strîngere de inimă?

Deloc! Nu ştiam, într-adevăr, că există o asemenea meserie, dar nu ar fi fost prima dată cînd mi-aş fi folosit vocea pe post de „instrument de lucru“ – am fost membră a Corului de copii Radio, membră a Corului de copii al Operei Române, deci pot spune că a fost o vocaţie. Faptul că mi-am lucrat vocea pe muzică clasică mi-a fost de mare ajutor. Profesoara mea, Aurelia Şandru, îmi spunea mereu că, atunci cînd cînt muzică lirică, trebuie să-mi imaginez o fîntînă arteziană şi, în vîrful ei, o minge de ping-pong, pe care trebuie să o menţin „sprinţară“, fără să o las să-şi piardă rotunjimea perfectă.

O explicaţie foarte plastică.

Şi foarte folositoare. Tot de la ea am învăţat şi tehnicile de respiraţie din diafragmă, lucru care mi-a fost de mare ajutor şi m-a făcut să privesc lectura cărţilor cu oarecare lejeritate. Cînd m-am angajat eram aşadar deja familiarizată cu anumite procedee pe care, dacă nu le-aş fi ştiut, ar fi trebuit să le învăţ, lucru care ar fi luat destul timp. Oricum, paranormal sau nu, mi-am dorit o astfel de profesie! M-am gîndit de multe ori ce frumos ar fi să am posibilitatea să citesc literatură cu voce tare şi m-am întrebat dacă acest lucru este posibil undeva. Iată că a fost!

Munca de crainic presupune doar lectură de literatură?

Nu neapărat. Cît timp am lucrat la Studioul Cărţii Vorbite al ANR, înregistram audio materialele din revista instituţiei, Litera noastră, şi imprimam articole pentru revista Mozaic sonor care, între timp, şi-a schimbat numele în Impact. Un crainic nu citeşte doar beletristică, literatură de loisir, ci şi cărţi ştiinţifice, istorie, psihologie, religie, toate genurile care sînt solicitate.

Dat fiind locul în care ne aflăm, este foarte clar că sînteţi pasionată de cărţi. Cînd intraţi într-o librărie – în calitate de simplu cititor, nu de crainic – ce gen de cărţi căutaţi?

Mă duc mai întîi la rafturile de beletristică. Foarte interesant este că defectul profesional nu mă slăbeşte o clipă! Cînd iau în mînă o carte, chiar dacă vreau să o cumpăr pentru mine, mă uit, în primul rînd, cîte pagini are şi calculez cît timp mi-ar lua să o înregistrez, mă uit cîte note de subsol are, ce tipuri de nume, mă gîndesc dacă m-aş descurca să le pronunţ corect etc. Este genul de citire pe diagonală care nu îmi ia mai mult de un minut, o evaluare la rece...

Reguli de bună citire

Să trecem la ascultătorii dvs. Ce preferă să asculte?

Dacă ar fi să fac un top, cred că literatura este genul favorit. Cît despre poezie, este singurul gen pe care preferă să-l citească în Braille, şi nu audio, pentru că are alte valenţe. Eu, de exemplu, nu sînt bună la poezie pentru că interpretez prea mult – îmi dau seama că nu este bine, dar nu îmi pot stăpîni emoţia. În afară de poezie, nevăzătorilor le place orice lectură audio, cu condiţia să nu fie interpretată excesiv, dramatizată.

Există aşadar reguli, nu poţi citi cum crezi de cuviinţă.

Evident. O primă regulă este să citeşti cursiv, fără să împrumuţi textului sau personajului nimic din starea ta. Deşi comunicarea între tine şi cel care te ascultă este foarte importantă – tu, crainicul, fiind practic ochii lui – e bine să-l laşi să-şi interpreteze textul după bunul plac, nu să o faci tu pentru el. Important este să citeşti exact cum citeşte oricine pentru sine, în gînd, fără tremolouri în glas, fără ţipete de surpriză etc.

Eu v-am auzit prima dată citind romanul Despre eroi şi morminte al lui Ernesto Sábato, capitolul „Dare de seamă despre orbi“, care a fost difuzat şi la radio. Recunosc că, în afara poveştii, m-a atras şi vocea dvs. Contează mult...

Avînd în vedere că o carte-audio este ascultată ore în şir, trebuie să ai grijă ca timbrul să nu fie spart, vocea să fie caldă, să nu ai diferenţe mari de nivel între paragrafe etc. Altfel, dacă nu ţii o anumită linie, pentru ascultător lectura poate deveni obositoare. În plus, nu toţi pot asculta cărţi audio, nu toţi se pot concentra şi aici, din nou, contează mult vocea lectorului ca să-i ţină „legaţi“ de aparatul cu care ascultă.

Despre eroi şi morminte a fost alegerea dvs.? Citiţi şi cărţi propuse de dvs., care vă plac, sau exclusiv în funcţie de cererea ascultătorilor?

Ernesto Sábato este un clasic, deci lectura operei sale se impunea de la sine. Cartea a avut însă un interes aparte tocmai datorită capitolului de care aţi amintit. Cărţile despre experienţa cecităţii sînt foarte citite pentru că se pot face paralele între povestea din text şi realitatea ascultătorilor cărora mă adresez. În general, alegerea cărţilor se face în funcţie de cereri, dar, evident, dacă găsesc un titlu care mi se pare interesant, pot să-l citesc din proprie iniţiativă.

 

Cititul, manual de întrebuinţare

Avînd în vedere că munca dvs. de zi cu zi este să citiţi cărţi, acasă mai citiţi cu la fel de multă plăcere?

Într-adevăr, îmi satisfac plăcerea cititului la serviciu, şansă pe care nu o are multă lume, iar acasă citesc cu la fel de multă plăcere, dar mai puţin. Poate şi din lipsă de timp, poate şi pentru că acasă este locul în care prefer să mă odihnesc sau să-mi rezolv problemele de fiecare zi.

Dacă nu aţi fi avut această meserie, aţi fi ajuns să citiţi la fel de mult?

La fel de mult, cu siguranţă nu, cu aceeaşi pasiune, cu siguranţă da! Am citit şi mi s-a citit de cînd eram foarte mică; la doi ani am intrat pentru prima dată într-o sală de cinema cu mama. Pentru că nu puteam să citesc singură replicile actorilor, mă ajuta ea, dar se mai oprea din cînd în cînd pentru că restul spectatorilor erau deranjaţi şi protestau. Abia am aşteptat să învăţ să citesc, ca să mă pot descurca singură.

Care a fost prima carte pe care aţi citit-o ca lector?

Jack London de Irving Stone, o poveste la care am muncit trei săptămîni. Fiind la început, eram foarte atentă, îmi reascultam anumite pasaje care mi se păreau că nu sună tocmai bine şi pierdeam timpul. Acum, în plus faţă de experienţa acumulată, s-a modernizat şi tehnica; lucrez digital şi este mult mai simplu să fac tăieturi, lipituri, montaje, să ilustrez muzical textul etc. Înainte de toate însă, evaluez cartea pentru a vedea dacă am nevoie de documentare. Anumite cărţi au pasaje în limbi străine care nu înseamnă doar engleză sau franceză. Poţi da peste propoziţii sau fraze întregi în limba greacă, de exemplu, or, dacă nu te interesezi cum se citesc literele măcar, nu are cum să-ţi iasă. Şi trebuie să-ţi iasă pentru că nu le poţi evita, nu poţi lăsa spaţii goale. O carte se citeşte de la prima pînă la ultima pagină: titlu, autor, traducere, dacă este cazul, editura, anul apariţiei, note de subsol, tabele cronologice etc. După ce termin evaluarea, încep lectura şi, pe parcurs, fonotechez cu ajutorul unui program de procesare a fişierelor audio.

Trei tipuri de cărţi


Pînă de curînd, singurele două variante pentru nevăzătorii care vroiau să citească erau înregistrările pe casetă magnetică şi cărţile în Braille.

Da, dar ambele au avut dezavantaje, începînd cu spaţiul pe care îl ocupau. Volumele în Braille erau foarte greu de stocat, dificil de luat acasă, scrisul punctiform se deteriora repede din cauză că trecea prin multe mîini, ca să nu mai vorbim că, din cauza dimensiunilor, nici un nevăzător nu şi-ar fi putut face o bibliotecă. Ca să înţelegeţi mai exact, o carte de 200 de pagini în scriere obişnuită ajunge şi la şapte volume în Braille. Ce spaţiu trebuie să ai ca să depozitezi aşa ceva? Lectura audio, în schimb, se poate face în timp real, viteza audiţiei poate fi mărită, cartea poate fi postată pe un ftp, deci nici măcar nu mai este nevoie să se deplaseze pînă la bibliotecă.

Biblioteca Publică pentru Deficienţi de Vedere are din toate cele trei tipuri de cărţi?

Da, dar fondul de carte Braille este foarte mic, în primul rînd din cauza spaţiului. Avem destule înregistrări pe casete magnetice, pentru că de citit a trebuit să citim şi pînă acum, chiar dacă nu aveam tehnologia din prezent. Acum imprimăm exclusiv în computer, facem înregistrările pe CD şi este mult mai simplu şi mai eficient.

Egalitatea de şanse – nu doar un principiu

Aţi avut ocazia să vizitaţi o bibliotecă publică pentru nevăzători din altă ţară?

În 2001 am fost în Marea Britanie şi am vizitat National Library for the Blind din Stockport, o instituţie cu peste 80 de angajaţi, care funcţionează în egală măsură şi ca tipografie şi care deserveşte toate ţările din Commonwealth. Lucruri normale şi posibile, pentru că vorbim de un alt gen de tradiţie şi, cu siguranţă, de un alt gen de respect faţă de cel care nu vede sau are probleme de vedere. Erau susţinuţi financiar şi guvernamental, iar societatea civilă avea o cu totul altă atitudine faţă de persoanele cu dizabilităţi, lucru valabil nu doar în cazul Marii Britanii. În ţările nordice, de exemplu, există biblioteci, de genul celei în care lucrez eu, şi pentru şase persoane.

Acolo egalitatea de şanse nu este, aşadar, doar un principiu.

Este o regulă respectată nu doar verbal, ci şi faptic. Nimic nu li se pare inutil, bizar, nici o cheltuială nu este prea mare. Au înţeles de mult că, dacă îi facilitezi unei persoane, cu orice fel de deficienţă, accesul la cultură, la informaţie, ea nu va mai fi o povară, iar integrarea în societate nu poate fi decît un succes.

 

Doar un pic de empatie

Cum vi se pare că sînt privite la noi persoanele cu dizabilităţi?

Drept ceva marginal, niciodată o prioritate. Cred că noi, oamenii valizi, ne simţim oarecum inferiori celor cu dizabilităţi, pentru că ei sînt nişte luptători, vor să înveţe, să se perfecţioneze, să afle, să găsească răspunsuri, lucruri pe care noi uităm să le facem. Intrăm într-o inerţie ruşinoasă şi, odată ajunşi faţă în faţă cu un astfel de om, ne simţim frustraţi şi complexaţi, ne e jenă şi avem tendinţa să-l respingem.

Sînt convinsă că vă simţiţi egală cu cei pentru care citiţi. Acest lucru se întîmplă pentru că aşa vi se pare normal sau datorită locului în care lucraţi?

Nu neg că la început am fost puţin stînjenită, deoarece nu avusesem prilejul să cunosc un nevăzător, nu ştiam cum să mă port, fără să ating coarde sensibile, dar să fiu de ajutor. Nu mi-a fost greu să depăşesc această situaţie, pentru că mi-am dat seama că este nevoie doar de puţină empatie. Nu de patetism sau de milă. Dacă fiecare dintre noi s-ar pune în locul celui din faţa sa, dacă am încerca să-l înţelegem, dacă am reuşi să nu ne mai gîndim numai la propriile persoane şi am fi mai solidari, lucrurile ar putea, în sfîrşit, să atingă pragul normalităţii pe care ne-o dorim atît de mult.

a consemnat Ruxandra TUDOR

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre oameni şi cai - interviu cu Marian CHISELIŢE, fotoreporter -
Marian Chiseliţe are 31 de ani şi este licenţiat în drept, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu, deşi şi-a dorit foarte mult....

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.