Uraganul Irma care a devastat zilele trecute insulele Caraibe, apoi Cuba și în cele din urmă peninsula Florida ar trebui să fie o lecție pentru administrația americană. Rafalele de vînt puternice, ploile torențiale și inundațiile au afectat statul Florida în întregime. Uraganul a provocat cel puțin trei victime. Ca măsură de prevenire a dezastrului, peste șase milioane de oameni din peninsulă au primit ordin de evacuare. Aproape cinci milioane de persoane au rămas fără energie electrică. Valoarea estimativă a pagubelor produse de Irma se ridică la 200 de miliarde de dolari. E cel mai puternic uragan de ani buni încoace.

Irma îi arată președintelui Donald Trump care sînt costurile refuzului de a accepta, de a înțelege ce în-seamnă fenomenul încălzirii globale. Trump a promis în campania electorală – și apoi, odată ales, s-a ținut de cuvînt – că va retrage SUA din acordul de la Paris cu pri-vire la schimbările climatice, un acord prin care statele semnatare s-au angajat să reducă impactul industriei asupra climei. Pentru președintele Trump, respectarea acestui acord ar fi o povară prea mare pentru economia americană. În plus – a spus-o de mai multe ori –, încălzirea globală ar fi „o gogoriță“.

Acordul de la Paris, adoptat în 2015 de 195 de state (inclusiv de SUA, China, India, Brazilia, Canada și Rusia, care produc, singure, peste jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră), prevede limitarea creşterii temperaturii medii la nivel global la mai puţin de 2 grade Celsius. Mai mulţi lideri politici ai lumii, precum şi şefii unor mari companii americane (Apple, Ford, Facebook, Microsoft) şi numeroşi oameni de ştiinţă au criticat decizia preşedintelui de a retrage SUA din acest acord. Dar ce greutate au criticile lor și miile de semnături strînse de petiții și scrisori deschise în raport cu, probabil, sutele de mii de locuri de muncă din industriile care produc sau depind de combustibili fosili?

Într-adevăr, nu încălzirea globală e cau-za uraganelor. Dar acest fenomen intensifică furtunile și agravează urmările. Pentru că viteza vîntului e cu atît mai mare cu cît diferențele de temperatură sînt mai mari; pentru că încălzirea apei oceanelor favorizează apariția furtunilor; și pentru că, odată cu creșterea nivelului mărilor și oceanelor, inundațiile provocate de furtuni ating arii cu mult mai extinse. În fine, cu cît temperatura din atmosferă e mai mare, cu atît mai multă umiditate va transporta furtuna, deci probabilitatea producerii unor inundații și impactul lor vor fi cu atît mai mari.

Luați la întrebări despre legătura care ar putea exista între uragane și încălzirea climatică provocată de industrii, oamenii din anturajul lui Trump o dau cotită sau răspund tăios. Kellyanne Conway, consilier prezidențial, a strecurat chiar o acuză adresată jurnaliștilor de la CNN: „Noi încercăm să ajutăm oamenii sinistrați și voi vreți să deschideți o dezbatere despre încălzirea climatică?“. De fapt, o asemenea dezbatere nu ar fi deloc deplasată. Ba dimpotrivă, chiar e necesară, de vreme ce președintele însuși refuză în continuare să admită ceea ce oamenii de știință încearcă să-i explice de multă vreme: anume că acțiunile oamenilor au un impact direct asupra climei, iar încălzirea globală multiplică furtunile tropicale și le intensifică forța. Și nu – a vorbi, după uraganul Irma, despre efectele încălzirii climatice nu înseamnă „politizarea unei tragedii“, așa cum sugerează un alt consilier al președintelui american…

Probabil că mobilizarea au-to-ri-tă-ților și disciplina cetățenilor au sal-vat multe vieți; și poate că eforturile administrației și ale donatorilor privați vor reuși, în cele din urmă, să îmblînzească urmele devastării. Însă urgența tratării simptomelor nu ar trebui să țină locul unui tratament preventiv adecvat. Nu, nu putem interveni pentru ca uraganele să dispară. Dar, pe termen lung și printr-un angajament asumat de toți, catastrofe precum Irma pot fi evitate.