Ma bucur ca sinteti un mare fan CC si ca ati fost in sala la lansare (eram si eu pe-acolo).

Mai incolo insa cred ca apele se despart. Asa cum uitindu-de la un tablou e destul de greu sa-i apreciem dpdv cantitativ si calitativ valoarea cam asa e si cu muzica. Fiecaruia ii ghighila urechile un altfel de muzica asa ca in general e greu sa discuti gusturile (nu mai repet fraza sablon). Pe de alta parte s-ar putea emite citeva criterii, ca de ex. originalitatea, virtuozitatea, melodicitatea, dv ziceti si sincronismul.

La capitolul asta Grimus sint atit de "succesful" ca nu e nimic romanesc in piesele lor. De fapt Grimus suna bine, mai bine decit destule trupe englezesti care se misca undeva intre indie si brit-pop, dar nu au nimic original. E un gen de muzica care e confectionat pe banda rulanta in UK si ascultindu-i fara a sti ca sint romani ne-am putea cu totii inchipui ca sint un produs de peste Canal (stiu ca-i zice Marea Manecii dar daca e sa fim sincronisti si engleziti!). In plus, tare mi-e ca la capitolul teme si idealuri contemporane Luna Amara au fost cu mult mai angajati (vorbind la modul general nu la categorisirea discurilor din 2008). Si mai cinstit vorbind manelele sint cu mult mai originale si vorbesc mult mai sincer despre "idealurile si temerile celor de acum". Asta nu ma face sa devin un ascultator de manele ...

Paragraful tau urmator e paradoxal:

"Cit despre Phoenix, ma tem ca au cintat un rock mult prea "romanesc" si, sa fim seriosi, mult prea fara viziune fata de ce se cinta atunci. Occidentului n-ar fi avut ce sa-i placa din Cei ce ne-au dat nume pentru ca, in acel an, Occidentul tocmai asculta Dark Side of the Moon :)
Iar cind CC cintau despre Iarba prin par, Occidentul batea darabana pe Master of Puppets..."

Adica sa intelegem ca e o lipsa a creatorului ca nu realizeaza ceea ce vrea consumatorul? Dar are valoarea de-a face cu pregatirea publicului sau cu succesul comercial? Phoenix au fost o trupa profund originala si poate singura cu un element tipic romanesc imbinat cu o conceptie rock. Nici cu notiunile de astazi nu am putea clasifica muzica lor ca "world music". E ceva ce se misca in spatiul balcanic-oriental fiind insa in acelasi timp ancorat in rock. Ca nu s-au bucurat de popularitate in occident nu e neaparat vina lor si nu le stirbeste din valoare. Marketingul a devenit, din pacate, cu mult mai important decit valoarea si aici intervine si rolul criticilor. Las la o parte critica romaneasca de muzica si ma refer la cea britanica. De o buna bucata de vreme ceea ce ni se serveste din Albion constituie mai curind produse de marketing decit muzica adevarata. E un fel de pop de top, ca sa ma servesc de o aliteratie, care reuseste sa creeze un trend - lucru la care englezii au fost dintotdeauna maestri. Credeti-ma ca nu sint neaparat pt virtuozitate (unul dintre cele trei criterii enuntate de mine mai sus); mi-au placut si inca-mi plac Sex Pistols, insa desi un produs cu o mare doza de marketing, SP au fost si stindardul unei epoci si au transmis o strare de frustrare si alienare a unei bune parti a tineretului occidental.

CC au reusit sa creeze o serie de albume foarte diferite ca stil iar "Iarba prin par" si in special piesele din prima perioada ii arata ca pe o trupa avind un deosebit simt al melodiei, al riffurilor de stadium rock. Nu e nimic de ris sau de criticat. "Stem" e o excursie intre lirism vocal si violenta instrumentala care arata ca CC inca mai pot produce muzica exceptionala la mai bine de un sfert de veac de la anii lor de aur, asa cum cinstind vorbind, daca Stonesii nu ar fi produs altceva decit discul lor din 2005, A bigger bang, ar matura scena cu orice trupa englezeasca din cele vazute la BestFest, cu toti Killerii si Franz Ferdinanzii lor cu tot (n-am nimic cu alegerea organizatorilor, vrea sa zic doar ca nu tot ce-i nou e mai bun).