● Tirzah, Devotion, Domino Records, 2018. 

Tirzah Mastin are 30 de ani, a studiat harpa la Purcell School for Young Musicians, locuiește într-un apartament din districtul South East London și, din 2013 încoace – anul EP-ului I’m Not Dancing –, colaborează cu una dintre cele mai importante muziciene ale noii generații, Mica Levi. „Cîntece de dragoste pentru copiii cluburilor londoneze“, cum o numea recent Colleen Kelsey într-un articol pentru The New York Times, muzica lui Tirzah se revendică masiv de la producția manipulată de fosta colegă din PSYM, Levi. Amintitul EP I’m Not Dancing, dar și cel care i-a urmat, No Romance (2014), amîndouă lansate de Greco-Roman, label-ul lui Joe Goddard de la Hot Chip, statuau un modus operandi al duo-ului interpret-producător: pop deviant, dezintegrist și minimalist, romantic, crescut din loop-urile și beat-urile antigeometrice ale lui Mica Levi și din soul ul neasumat și laconic al vocii lui Mastin, condus de linii de bas contemporane și de o atmosferă care nu arareori arunca ocheade (post-)punk. „No heartbreak, / No rejection, / No harsh words, / No lies, / (…) / No cheating, / No coldness, / No letdowns, / No bust ups, / (…) / No crying, / No way, / No crying, / No way!“ Repetiția asta psihotică a unei formule relativ simple, mantra narativă care curge în spatele incantațiilor vocii prăpăstioase a lui Tirzah, insert-urile excentrice în corpul instrumentalelor construiau, pe EP-urile menționate, o muzică bizară, comestibilă și seducătoare.

All I know / I got to be / With you, / No reason not to be / Next to you, / You ­next to me, / Holding you, / You’re holding me, / Time again / Onto the... / The way / You look at me, / I could be / Away from here / With no one / Just you. / All I want is you / I love you / Gladly, gladly, gladly.“ Lansat pe 3 mai 2018, lead single ul „Gladly“, chiar dacă nu spunea mare lucru despre albumul pe care îl prefața, rămînea în aria unui R&B experimental, imperfect, postist, psych & britanic, dacă vreți, și liber în ceea ce privește rețeta. Devotion, proaspătul LP lansat de importanta casă Domino Records, este o colecție de piese care fluctuează de la ceea ce am putea numi momentul „Gladly“ la „Guilty“ – o chitară electrică în distors, un pian și o Tirzah autotunată. „Go Now“ se scutură brusc de letargia dulce de pînă atunci. Beat-ul e război, vocea lui Tirzah își alungă romanța: „Something’s happened that I’m missin’ / And it’s takin’ over me / ‘Cause you’re not home so early, / Thinkin’ you’ve been fuckin’ with me. / Don’t raise your voice, / Don’t raise your voice to me! / When you’re going out with them boys / Makin’ money I don’t see / I don’t see, I don’t, don’t / Still I’m thinkin’ what you’re thinkin’ / Ain’t / good enough for me / Good enough for me...“ Și toate astea se întîmplă în cercul unei colaborări – evident, cea dintre Tirzah Mastin și Mica Levi – perfecte, în care toate glitch-urile pe care cea de-a doua le introduce în formulă sînt dublate fără reproș de prima, într-un joc senzorial care depășește de multe ori povestea/mesajul, argumentul de care depinde întotdeauna pop-ul. 

Paul Breazu este jurnalist.