Yo La Tengo, There’s a Riot Going On, Matador Records, 2017. 

În cele zero (!!!) secunde ale piesei „There’s a Riot Goin’ On“ nu se întîmplă nimic. Nu se aude nimic. Nici nu avea cum, pentru că spațiul și timpul fuseseră șterse definitiv de acolo, pentru că nu mai era nimic de zis. Sîntem în 1970 – sau, poate, în 1971 –, undeva într-un studio de înregistrări din California, iar Sly Stone, copilul teribil și idiosincraticul personaj principal al erei în care rhythm and blues-ul se metamorfozează în psych soul/funk, își începe diminețile devorînd cîteva grămăjoare de angel dust. Albumul care și-a luat titlul de la piesa amintită mai sus, scos de gigantul Epic Records, este o revoluție în sine, chiar dacă pe cîntecul omonim nu se întîmplă și nu se aude nimic. Sau, poate, tocmai de asta. Războiul din Vietnam nu-și vedea încă sfîrșitul, mișcarea pentru drepturile civile ale afro-americanilor îl pierduse pe Martin Luther King Jr. și se afla într-un declin evident, visul armoniei rasiale fiind spulberat de glonțul plecat din arma lui James Earl Ray. Într-o Americă ce abia dacă-și revenise din drama publică a asasinării lui John F. -Kennedy, Charles Manson venea să picteze cu sînge cald începutul deceniului ce tocmai urma să vină: violență, întuneric, pesimism, demență, incertitudine. Iar Altamontul punea capăt culturii hippie așa cum o știam înainte. What’s Going On?, se întreba în mai 1971 Marvin Gaye: „Father, father, / We don’t need to escalate. / You see, war is not the answer, / For only love can conquer hate“. There’s a Riot Goin’ On – venea, în luna noiembrie a aceluiași an, răspunsul combo-ului Sly and The Family Stone: „Lookin’ at the devil, / Grinnin’ at his gun / Fingers start shakin’ / I begin to run“.

Cine știe cîte ceva despre Yo La Tengo, formația din Hoboken, New Jersey, înființată de cuplul Ira Kaplan & Georgia Hubley, ar putea să admită faptul că a existat întotdeauna o afinitate a trupei pentru cover-uri, de la balade funk precum „I Can Feel the Ice Melting“ (The Parliaments) la imnuri pop goth ca „Friday I’m in Love“ (The Cure), culminînd cu faimoasa bacanală din 2006, Yo La Tengo Is Murdering the Classics: 31 de cover-uri – după The Stooges, X-Ray Spex, The Velvet Underground, Jonathan Richman, Eurythmics, Brian Eno și Petula Clark, printre alții – comandate, între 1996 și 2003, de ascultătorii celui mai iconic post de freeform radio, WMFU. Noul album al americanilor păstrează și el nuanța unui cover, dar nu se mai referă la (re)interpretarea unei reprize muzicale semnate de altcineva, ci la nume și referințe. El se numește There’s a Riot Going On, iar comunicatul de presă al casei Matador Records nu lasă loc de interpretări: „În 1971, Sly and the Family Stone construia un album de o energie întunecată și dureroasă. Astăzi, în circumstanțe asemănătoare, Yo La Tengo lansează un disc care poartă același titlu, dar acționează cu o forță diferită; There’s a Riot Going On este un album care propune o alternativă la furie și disperare“. Alternativa aceasta înseamnă, de fapt, muzica (aproape) dintotdeauna a band-ului Yo La Tengo: elegii născute în jam session-uri al căror pretext este testarea unei noi interfețe audio („You Are Here“), clasice ambientale indie topite în reverb („She May, She Might“), fantastice reprize de pop cu chitări și synth-uri blocate-n drone („For You Too“), aluzii exotice („Polynesia #1“, „Esportes Casual“). Dacă politicul este aproape imposibil de decelat pe acest album – dincolo de titlu și de referință –, mood-ul unei reacții interioriza(n)te la eșecul realității imediate se poate decupa cu destulă ușurință. La urma urmei, și ăsta e un gest politic, dacă ar fi să ne luăm după ceea ce declara nu demult Kaplan publicației online Upproxx: „Să cînți «La, la, la!» e o declarație politică“. 

Lansat pe 16 martie de către Matador Records, There’s a Riot Going On poate fi cumpărat, în format digital, pe CD sau vinil, de pe site-ul casei de discuri newyorkeze, la adresa store.matadorrecords.com/there-s-a-riot-going-on. Patru dintre piesele albumului pot fi ascultate gratuit pe Spotify, serviciu proaspăt lansat în România. 

Paul Breazu este jurnalist.