"Muzica are uneori acelaşi efect ca religia" - interviu cu MISIA

Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie - 13 octombrie 2010
"Muzica are uneori acelaşi efect ca religia"   interviu cu MISIA jpeg

Cîntăreaţa portugheză de fado Misia a vizitat Timişoara în prima parte a lunii septembrie, pentru a susţine un concert în cadrul festivalului Plai. Artista este considerată una dintre cele mai bune voci ale fado-ului din istorie. Alături de Amalia Rodriguez, a făcut cunoscută în întreaga lume muzica tradiţională portugheză. Misia va concerta la Sala Palatului din Bucureşti pe 29 noiembrie. Mai multe la www.plai.ro.

Cum aţi descrie fado-ul, pentru publicul român mai puţin familiarizat? 

Fado este un cuvînt care provine din latinescul fatum, „destin“. Cuvîntul şi conceptul au fost folosite cu mult înainte ca muzica fado să existe. Poeţii spuneau, de exemplu, My fado is heavy, – „Destinul meu este unul dificil“. Fado este totuşi un gen urban de muzică. Tradiţia fado-ului este schimbarea, adaptarea. A fost într-o continuă schimbare pentru că a fost expus la diverse influenţe, fiind urban. Este viu! Fado-ul pe care îl ştim astăzi s-a născut în jurul Lisabonei, în taverne şi locuri unde mergeau oamenii săraci. Mai apoi, înalta societate l-a adoptat, a început să se cînte fado în saloane, se folosea şi pianul. Muzica aceasta călătoreşte şi suferă schimbările societăţii.

Care au fost începuturile dvs. în fado? 

În anii ’90, cînd am început să fac fado, asupra sa plana umbra neagră a dictaturii, fusese folosit de regimul lui Oliveira Salazar pentru a transmite populaţiei, în mod subliminal, mesajul: sîntem săraci, dar curaţi şi fericiţi. Era un gen muzical foarte cunoscut, dar, dacă nu ascultai cu atenţie, nu ştiai că, de fapt, spune: sîntem fericiţi aşa, fără ambiţii. După revoluţie, fado a fost făcut responsabil pentru conformismul nostru. Acesta a fost motivul pentru care, în anii ’90, am invitat mai mulţi compozitori şi scriitori să scrie cîntece, mai ales că fado era considerat polemic, periculos. I-am invitat să scrie şi pentru că nu am vrut ceva conformist. Acest nou album al meu a deschis o cale pentru noua generaţie, pentru „noul fado“. De fapt, eu mă situez undeva între Amalia Rodriguez şi tînăra generaţie, deci într-un fel mă aflu nicăieri (n.r., Amalia Rodriguez este considerată cea mai importantă interpretă de fado). 

Aţi spus în multe interviuri că ascultaţi Maria Tănase. Care este legătura dintre muzica artistei românce şi a dvs.? 

Problema nu e legătura dintre un tip de muzică şi altul, e vorba de patos, jale. Amalia Rodriguez, Maria Tănase, Edith Piaf – toate aceste cîntăreţe aveau o emoţie feminină puternică, ceea ce nu se simte la fel cînd o melodie e interpretată de un bărbat. Nu ştiu de ce, poate pentru că femeile dau naştere, e o chestiune cosmică atunci cînd o femeie cîntă despre nostalgie, despre pierdere, întreaga umanitate o poate înţelege. Iar toate aceste voci feminine puternice cred că sînt foarte importante, mai ales într-o perioadă în care religia n-aş spune că dispare, dar pare a fi mai puţin importantă. E necesar să crezi în ceva, iar muzica are uneori acelaşi efect ca religia, face parte integrantă din spiritualitate. E important să-i asculţi cîntînd pe oamenii care te pot duce undeva deasupra, la un alt nivel. Şi Maria Tănase face asta. 

Cum aţi ajuns să lucraţi cu John Turturro la Passione, filmul pe care l-a regizat? 

Turturro a invitat mai mulţi cîntăreţi napoletani, dar nu numai. Am fost invitată pentru că pe cel mai recent album al meu, Ruas („Străzi“), i-am invitat, la rîndul meu, pe cei de la Avion Travel, un grup napoletan, să cînte cu mine „Era de maggio“. John Turturro a ascultat această versiune şi apoi m-a invitat să colaborăm. M-a întrebat: „Cît timp îţi trebuie să înveţi un cîntec?“. Şi mi-a arătat ceva din repertoriul Minei, o altă voce feminină foarte importantă. Cîntecul se numeşte „Indifferentemente“. Am acceptat. Îmi amintesc că eram în Napoli, îi întrebam pe taximetrişti cum se pronunţă asta şi asta. A fost foarte amuzant. Am văzut filmul la Veneţia. Franţa şi Germania l-au cumpărat deja. E un film despre muzica napoletană, un fel de Buena Vista Social Club. 

Am citit că la finalul premierei filmului de la Veneţia, şi dvs., şi John Turturro aveaţi ochii în lacrimi.

Da, e adevărat. Filmul te face nu doar să plîngi, ci şi să dansezi. Turturro spune despre Napoli că este un adevărat tonomat al întregii lumi. Şi aşa e, totul e acolo, toate tipurile de muzică, Napoli are această energie specială. Într-un fel, este mult mai european decît Bruxelles, de exemplu. Cred că toate problemele trecutului şi ale viitorului se află în Napoli. Trebuie să îi ajutăm şi noi, să arătăm şi lucrurile bune, nu doar Camorra, ci şi muzica, sufletul lor. 

Cum a fost să lucraţi cu Turturro? 

Vreau să vorbesc mai ales despre calităţile lui umane, pentru că oricum toată lumea ştie că e un mare artist. Este foarte atent, generos, a fost protector, ca un fel de tată îngrijorat de toţi cei veniţi din alte ţări. Este foarte uman. Chiar şi maniera în care a filmat relevă umanitatea lui. Acest film este foarte bun. El l-a numit un miracol pentru că nu aveau un buget prea mare, iar pentru mine a fost o onoare să colaborez. Ce anume vă poate transforma o zi bună într-una proastă, şi invers? Călătoriile pot fi destul de neplăcute uneori. Dar este un lucru pe care îmi place foarte mult să-l fac dimineaţa, să aleg ce muzică voi asculta. De obicei e muzică clasică. Apoi prietenii îmi pot face ziua mai bună. Nu am familie, deci prietenii mei sînt familia mea. Şi iubesc animalele! 

Aţi spus că vei aduce căţelul cu dvs. la festival... 

Da, trebuia, dar a fost o problemă la aeroport. Şi oricum căţeluşa era obosită, a fost şi la Veneţia la premiera filmului, a stat în poze lîngă Turturro. O cheamă Bonsai. Este chihuahua. Am cumpărat-o în Buenos Aires. Are ochii verzi şi este ciocolatie. Cînd voi mai veni în România o voi aduce în mod sigur. 

Există o nouă generaţie de fado. Cine vă place cel mai mult? 

Da, există o generaţie nouă care cîntă fado şi l-a transformat într-un fel de modă. Nu sînt de acord cu clasificarea artiştilor în funcţie de vîrstă. Există totuşi voci minunate şi mă bucur că fado se află într-o perioadă atît de bună. Dacă trebuie totuşi să menţionez pe cineva, pot spune că îi prefer pe Ana Moura şi pe Carminho. Îmi place sonoritatea vocilor lor. Uneori, nu-mi place ceea ce cîntă, dar au timp să-şi aleagă repertoriul. De asemenea, o respect pe Mariza foarte mult, merită din plin tot succesul pe care îl are. Doar că Ana Moura şi Carminho mă ating în alt fel. 

Sînteţi o anarhistă sau o regină a acestei muzici? 

Mereu jurnaliştii îmi spun că sînt regina fado-ului şi atunci am răspunsul pregătit: nu sînt regină. Dacă trebuie neapărat să fiu ceva, atunci sînt un anarhist al acestei muzici. Fac lucrurile în felul meu, aşa cum simt. Nu atac şi nu jignesc pe nimeni, dar nici nu cer permisiunea nimănui. Regina trebuie să fie cineva din interior, eu mă consider un outsider al sistemului. De fapt, Amalia Rodriguez este regina fado-ului şi va fi pentru totdeauna aşa. 

Cînd v-aţi dat seama că vreţi să cîntaţi fado? 

Nu am ştiut din prima, a fost un destin dificil. Bunica şi mama mea s-au născut în Barcelona, bunica a fost o artistă burlescă, mama – o dansatoare. Eu sînt o mixtură a acestor destine. Prima dată cînd am auzit fado mă aflam pe străzile din Porto, acolo unde m-am născut. În jurul meu cîntau muzicieni ambulanţi. Există un fel de arhitectură în interiorul muzicii fado. De exemplu, uneori am un poem şi trebuie să-i găsesc muzica potrivită. Este un puzzle pe care îmi place să-l joc. Fado nu are nici o explicaţie, vine din suflet. 

Aţi cîntat la Timişoara şi veţi cînta şi la Bucureşti din cel mai recent album al dvs., Ruas. La ce lucraţi acum? 

Mă pregătesc pentru un nou album numit Senhora da Noite („Doamna nopţii“). Mă voi întoarce la fado-ul tradiţional, dar versurile vor fi scrise numai de femei. Printre ele se va număra şi o poezie scrisă de mine. Am încă un proiect, de fapt cel mai important proiect al meu, este vorba de muzică pe versurile lui Saramago. Vreau să iau nişte versuri ale lui şi să-i pun pe alţi poeţi să scrie, pornind de la acele versuri. Nu spun mai multe deocamdată.  

fotografii de Remus RUNCAN

a consemnat Lavinia BĂLULESCU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.